Data: 30.01.2011
Cum toata saptamana am "bagat" la dobitocenia aia de licenta, imi ardea tare poponeata sa evadez undeva. Asa ca, convocand sfatul popular cu Iuli, ne-am hotarat sa bagam "un Postavar".....aveam tren la 7.04 spre Brasov astfel incat trezitu' s-a petrecut intre 6.00 si 6.05.........cu mari dureri din cauza licentei, caci ceasul meu biologic se invartea invers. No', pan' la urma ma echipez si ii dau spre gara pe un frig sanatos. Ma intalnesc cu Cipri pe drum sa-mi dea parazapezile caci nu vroiam sa patesc ca-n Siriu, apoi ma sui pe tren. Vocea tipului de la informatii cfr imi starneste rasul....caci stiti toti ce haioasa e treaba cu vorbitul pe nas. S-apai cand mai vorbeste si "un ungure" s-aude haios.
Ajuns la Brasov, alerg repede sa prind autobuzu' 4, ca s-ajung in Livada Postei unde ma asteapta Iuli. Lucru ce mult mi-a placut, in Brasov daca vrei sa-ti cumperi bilet o calatorie se poate. As vrea si-n Sfantu' asa... merita luat exemplu!
Ajung in Livada unde ma-ntampina si Iuli. Partea buna e ca ne-am intalnit. Aia proasta ca tre' sa stam juma' de ora pana la urmatorul autobuz caci precedentul a plecat cu 20 de secunde inaintea venirii mele. Dezbatem noi despre echipamente si clapari, bete si coltari si iata ca apare si autobuzu' cu care ajungem cat ai clipi in Poiana. Planul era sa urcam sus pe Postavarul, apoi coboram pana in Brasov pe Tampa.
Eu, eram pregatit pentru ce era mai rau, caci mister Postavaru' e un masiv tareeeee comercial, ceea ce inseamna ca e plin de cefe late, ochelari de soare (din aia mari daca se poate), pitzi multe de Bucuresti si adidasi in varf de munte.
Asadar pornim ascensiunea pe Drumul Rosu, la recomandarea lu' Iuli. Apar si primele poze ale zilei.
Lasand Poiana in urma....
Drumul urca cand pe partii, cand in afara lor. Si zic partii caci drumul se intersecteaza cu mai multe pe parcursul ascensiunii. Aaaa, atentie la schiori kamikaze....in picaj!
Aproape de cabana Postavarul....peisaj superb, zapada pe masura. Numai ca in aer se simtea un miros acut de cacat. Da', exact asa cum zic, de cacat. Si nu, nu voi scrie nici "decent" si nici cenzurat doar de dragul unei audiente selecte. Mirosea nasol de tot iara eu cu Iuli ne tot gandeam ce-ar putea fi...dupa vreo 300 de metri s-a dovedit a fi fosa septica a cabanei....rusinica. Adevaru' e ca de vreo doi ani, vremuri cacacioase s-au abatut asupra tarii, asa ca-i oarecum de inteles. (da' pe dracu). Ajunsi la cabana hotaram sa nu zabovim, facem o poza rapida si-i dam spre varf.
Regrupare pe terasa cabanei
Dor de culmi, dor de Crai
Ajungem si-n varf in mai putin de o ora unde se deschide o priveliste minunata
Peisaj "elvetian". Pacat ca dupa ce usa telecabinei se deschide, gasesti orice, numai "elvetieni" nu. Desigur, elvetianu' poate fi inlocuit cu brio de un francez, un austriac sau un italian...pentru cei ce n-au inteles ideea, e vorba de natii care au cultura muntelui. Natii care gandesc, se comporta si actioneaza ca atare cand calca imparatia Sa. Sa vezi prapad daca construiesc astia telacabina pana pe Omu....
Bucegii...in deplinatatea facultatilor mintale
Piatra mare si peste, Ciucasul
In memoriam
Craiul.....apropiat
Ajunsi in varf, lume destul de putina. Ne asezam putin sa savuram Soarele si inghitim cate ceva. Intre timp ma dezbrac la tricou si, nu pot sa nu remarc baietii "de capitala" care in blugi si-n pulover fac poze de feisbuc si haifaiv. Cu telefonul. Inghit in sec. Stau alaturi de Iuli si gandim...."peste drum", Piatra Mare e tot mai atragatoare asa ca decidem sa coboram in Valea Timisului de unde sa urcam in Piatra Mare. Facem o poza de varf, ne echipam si pornim la vale (tare, caci ne-a venit tarziu ideea cu P. Mare si acum trebuie recuperat) pe banda albastra.
Coborand spre Valea Timisului.
De sus drumul porneste pe banda albastra. L-am urmarit cat l-am urmarit, apoi l-am pierdut. Crengiile brazilor fiind incarcate cu zapada multa, atarna greoi in jos acoperind semnele. S-apai sa fim sinceri, nici marcajul n-a fost cel mai bun intalnit vreodata. Astfel incat, in cel mai gratios mod am balaurit aiurea ceva vreme prin niste vai destul de accidentate. Faceam haz de necaz ca, pe unele portiuni un coltar s-un piolet ar fi fost de de mare folos. Ajunsi aproape de drum, am intalnit doua constructii ciudate, ceva "bazine" par a fi, ingradite bine cu 2 randuri de gard cu sarma ghimpata....in care aproape-am ramas cu nadragii agatati.
O saritoare miniaturala, inghetata bocna
Si unul din cele doua bazine...
Lasand gluma cu balauritul la o parte, ne tot ziceam cu Iuli ca ar fi tare sa coboram chiar in vreo gara. D-asta se zice ca, "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea intampla".
Halta CFR Timisul de Jos
Parte buna e ca am ajuns jos. Partea proasta e ca ne-a luat cam mult timp, astfel incat riscam Piatra Mare in bezna. E si maine o zi mi-am zis, Muntele se savureaza cu lingurita, nu se mananca cu polonicul (E. Cristea).
Asa ca, cu parere de rau, ne-am incercat norocul la ia-ma nene in timp ce marsaluiam spre Brasov. Am avut noroc de-un tip fain care ne-a luat.....pe mine m-a lasat aproape-n fata garii exact cu vreo 15 minute inaintea personalului de 4.15. In gara m-am intalnit intamplator cu Eddy, fost coleg de liceu cu care-am stat putin la taclale pe peron....pana aud ca-mi pleaca trenul.....de la alta linie. Da-i salutu' omului si fugi.....m-am suit in tren iara spre casa m-am alintat cu o bere rece si amintiri placute...mersi de "gazduire" Iuliane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu