Marathon 7500

Cand: 8-9-10.07.2011

Unde: Muntii Bucegi

Cine: Dan si eu


Toata povestea a inceput cu vreo luna inainte de concurs....caci nu  aveam partener. Si deci, in infierbantatele mele cautari, am ajuns sa ma cunosc cu Dan, mare amator de natura, munte, miscare si altele asemenea.
De ispravile lui auzisem deja, asa ca a fost exact ce am avut nevoie. Prea mult timp de antrenament n-am avut, caci asa a fost sa fie, m-am trezit tarziu. Planul in schimb era simplu....mergem si vedem ce iese. Important era sa terminam tura lunga, preferabil cu un timp cat mai bun. Adicatelea 92 de km, in jur de 8000 m diferenta de nivel, sau altfel zis, cel mai dur si mai renumit concurs de acest gen de la noi, Marathon 7500, organizat de prietenii nostrii de la CPNT Brasov.
Vineri ne-am prezentat la Pestera, unde era tabara de baza. Ne-am confirmat inscrierea, am montat "cortul", sedinta tehnica, revederi cu vechi prieteni, etc etc. Dupa un somn bun, dis-de-dimineata ne afisam la start. Atmosfera faina, lume buna si (ne)buna, planuri, strategii, emotii....3,2,1 si Start. Conform planului, o luam usurel si vedem pe parcurs. Dupa start,o droaie de derbedei care alearga ca nebunii, de zici ca am luat startul intr-o cursa de 5 km. Pe unii ii intelegi, ca ii tine; dar pe ceilalti ? Ceilalti unde chinu' meu alearga?
Ma rog, la CP 3 unii ne intrebau daca mai e mult din cursa.....no coment.

Cortul nostru

Spre CP1

Da-i la deal, Manolescule

Pe Jepi in sus

Si ca totusi sa nu derulam concursul ca pe un film porno ( cine se uita???), am carat cu noi si aparatul foto. Mai o poza, mai o impresie surprinsa.....barem ne va aduce aminte mai bine si mai viu de concurs

Coborand spre Cp6, Pestera

La Pestera am incarcat in rucsac bagajul pentru cea de-a doua parte a turei, am bagat la ghiozdan cate ceva si am plecat fara a mai pierde timpul.

In sus pe Obarsia

Ajungem noi sus in Omu(aici fiind 3 check pointuri; 7, 10, 13) si dam de niste concurenti, trecuti de 50 de ani care erau acolo sus. La care-i zic lu' Dan: - vezi ma Dane, ti-am zis eu ca incet incet ajungem din urma toti inconstinetii care au alergat... moment in care ii vad pe aia ca pleaca.....in alta directie. Adicatelea ei nu coborau pe Cerb cum trebuia sa facem noi. Ei coborasera deja Cerbul si urcasera inapoi prin Bucsoiu, deci erau a doua oara in Omu si acuma coborau in Bran. Erau "numai" cu vreo 5 ore in fata noastra, optimistic vorbind. Noi, cu un zambet amarui pe fata am pornit in lunga coborare pe Valea Cerbului, la capatul careia ne-a prins si noaptea. Apoi, cu inca un mic hei-rup am ajuns la Dani care ne astepta cu masina pregatita, mancare buna si alte alea. Noaptea am decis s-o petrecem cu un mic pui de somn, alterativa fiind cea mai dura urcare, recte Bucsoiu.
A doua zi, dis-de-dimineata am luat-o la trap cu alte echipe care dormisera care pe unde a apucat.
La CP 9,  intr-o mica poiana intr-un cort rosu ne asteptau Bejan cu Irina. Ne-au pus sticker-ul pe foaia de concurs dupa care i-am dat la deal.....la un moment dat, din abruptul stancos al Bucsoiului se zarea intr-o poiana, cortul sus-numitilor. Era atat de neinsemnat, un punct mic si rosu pe fata pamatului. Iar "invidia mea" fata de ei era atat de mare!
A fost unul din putinele momente traite de mine in care mi-ar fi placut sa nu fac nimic, sa stau cum stateau ei, suspendati deasupra pamantului, in aerul curat si racoros al padurilor de conifere si cu Soarele mangaind cortul....brrrrr, ce senzatie. Trec repede peste scurtul moment de nostalgie cand Dan ma anunta ca nu mai vrea sa continuam. Inima imi sta in loc! Are dureri mari la coborari...pe alt limbaj, coboram de doua ori mai incet decat urcam, ceea ce ne facem sa ne intrebam daca mai are vreun sens s-o lungim. Eu as vrea dar...suntem o echipa. Fapt pentru care, sper eu, vom reveni la anul in aceeasi formula.

Urcand Bucsoiul

Creasta si o bucatica din Valea Morarului

Cabana Omu

Ajunsi sus in Omu, o dam in relaxare totala. O scurta bere, mancare din belsug, incurajam ceilalti conurenti dupa care coboram prin Obarsia in tabara de baza unde ne intalnim cu Daniela, Andi si Cipri, veniti sa ne sustina. Nu se bucura prea mult de abandonul nostru dar trecem peste rapid. Si pana seara fiind cale lunga iar eu fiind intr-o stare nemaipomenita, decid s-o duc pe a mea sora si pe Cipri, sus pe Omu. Asa ca, pornim de indata. Eu am urcat descult, caci mi-au fiert destul picioare in adidasi zeci de km, asa ca e timpul  pentru putina relaxare.

Lacul Bolboci

 

Poza de grup

Din nou, spre Omu

Ialomita prapadindu-se la vale

Sherpa

La Cerdac

Ucigatoarea de picioare, Valea Cerbului

Panorama din Omu

Ajunsi in Omu am mai stat putin de vorba cu prieteni cepepenei dupa care le-am luat niscaiva bagaje sa le caram la vale. Ajunsi jos, am pus cortul dupa care ne-am bagat la mancat/bere/cantece, apoi la somn. In jurul focului s-a incins atmosfera, in timp ce unii inca mai treceau linia de sosire.
A doua zi am strans lucrurile, festivitate de premiere si acasa.

Felicitari Team XYZ, Postoaca si Manol(ach)escu

Felicitarile mele lu' Balan si Nusu, care au terminat pe 3 la Elite. Deasemeni, felitari tuturor participantilor si mii de multumiri organizatorilor pentru superbul concurs oferit.

Poteci insorite ( si mai degraba curate) ca urez!