În lumina Crăiesei

Cand: 19.02.2012

Unde: Muntii Fagaras, Muntele Tămaș

Cine: Freddie, Timea, Cipri și eu

 Cum socoteala cu Bucegi Winter Race n-a mai ieșit, am zis să facem noi o mișcare prin zonă. Așa că sâmbătă după-masă am plecat spre Brașov cu junghiu de papuc pe care-l folosesc și la stână. Mașina merge domne, da' uneori are nevoie de incantații satanice ca să-și dea drumul...in fine, ajungem noi cumva in Brașov unde mergem direct să-i luăm pe Freddie si Timea, apoi rapid la bazinul ăla de sub Tâmpa. Fain domne, e ca ăsta din Sfântu numai că mai mic și mai.....scump. Da da da, e 12 lei o oră în timp ce la noi cu 12 lei stai 3 ore. No mă rog, după bazin am vrut s-o tăiem prin Rockstadt numai că din cauza mașinii nu mă puteam bucura de bere. Așa că ne-am dus acasă și ne-am apucat de gătit, cu bere cu tot. Într-un final, pe la 2 noaptea s-a gătat si friptanul așa ca ne-am apucat de mâncat, apoi somn căci dimineață plecăm in tură.

Timea a gătit super

Dimineața ne-a prins cam somnoroși, astfel ca ne-am trezit abia pe la șapte și ceva. Ne-am îmbarcat în agregat și ne-am urnit. Cu greu, că fiara naibii n-a vrut să pornească. În Cristian, surpriză nene. De parcă a trăznit-o fulgerul, junghiul posedat s-a oprit. Și acolo l-am lăsat, că doar nu-mi fut ziua si tura din cauza ei. Așa că, hai rapid la ia-mă nene sau la ce-o fi, că trece timpul și vremea e superbă. Într-un final oprește un nene zărneștean foarte amabil, care ne-a luat pe toți patru cu schiuri cu tot. Din Zărnești altă bubă, cum ajungi in Plaiul Foii, 14 km. Simplu. Pe schiuri. Adică prima dată faci pe altruistul și la prima mașină care oprește ii sui pe ceilalți. Ca după 5 minute să te ia un nene și să te tracteze vreo 8 km. I-am mulțumit după care m-am pus ”la patinaj”, adică schi nordic, stilul liber. După vreun km de patinat -timp in care m-am întâlnit și cu niște prieteni ”futuți-gheorgheni”, m-a luat un tip vrâncean, Sebi Mastahac, băiet cu un mare suflet. Ulterior am aflat că se cunoștea bine cu Timea, căci ne-am reîntalnit aceeași zi, mai sus de cabană. Mulțam fain, Sebi!

Și deci, poze din tură:

Încălzirea

Timea și Freddie

După ceva vreme de traseu, Timea si Freddie au schimbat traseul căci zăpada era uriașă și nu puteau ține pasul cu noi. Așa că ei au s-au dus la Colții Chiliilor, iară noi am continuat.
Scurt pe doi, zăpadă uriașă cu strat superior puternic umezit. Asta a însemnat multă muncă., schiurile nu reușeau să iasă la suprafața zăpezii, zăpada se lipea de foci într-un hal nemaivăzut, parcă aveam doi bolovani legați de picioare. Toată ziua eu am bătut urmele, și aproape de vârf zău că mi-a venit să-mi bag...picioarele. Din când in când ridicam privirea la ea, la Crăiasă, și asta-mi dădea energie.

Vreme mirifică

Ieșirea in șa

De poveste

Sălbaticul Iezer, săptămâna viitoare venim la tine

Ieșiți din pădure, vântul ne-a spulberat. Dinspre culoarul Dâmboviței bătea un vânt foarte rece, mi-au înghețat mâinile bocnă pe aparatul foto. Priveliștea a meritat fiecare minut.

Jos in vale, Plaiul Foii

Nu te mai saturi privind

Poză de vârf, aproape de vârf

Cu fața inghețată

 Din vârf, pentru Ioska a urmat iadul. Nefiind un schior prea bun, zăpada asta i-a mâncat zilele. Niciodată nu l-am văzut așa disperat. După o vreme n-a mai putut, dădea cu toate de pământ, scrâșnea din dinți, pomenea de sfinți. Pe mine m-a amuzat teribil, m-am crăcănat de râs. Dar n-am râs de neștiința lui, ci de faptul că Ioska  e un tip foarte calm și liniștit, nu înjură și nu blesteamă....ori acuma era haios să-l privesc negru la față.
În fine, am ajuns cumva jos, după care a urmat lungul drum până in Zărnești. Numai că, după scurtă vreme i-am găsit pe unii care tractau un schior. Așa că ne-am abonat și noi la frânghia lor. Și a fost foarte fain, mai puțin faptul că ne-au tras mult prea tare, Ioska trăgând chiar și o trântă sănătoasă. Tot în timpul acțiunii de tragere, am reușit cumva să scot aparatul și să fac poza de mai jos, poză care l-a costat pe Ioska o bere aseară.

In Zărnești a urmat o cursă contracronometru ca să prindem trenul, apoi ne-am dat jos in gara Cristian. Unde cu un teribil noroc am găsit la un nene o jumate de litru de benzină, cu care am mărsăluit in clăpari și cu schiurile in spate până in celălalt capăt al satului unde am reușit să pornim roaba. Pardon, rabla. Odată pornită, am comutat pe GPL si am venit acasă. Cu mari emoții, mărturisesc!
Seara am încheiat-o cu o ciorbă și o bere, căci la câte am trecut, eu zic că meritam.

Ture faine!