Participanti: Suzi si cu mine
Tura asta prin Harghita o planuiam de multa vreme.Cu alte cuvinte, imi doream demult sa ajung acolo.Asa ca discutand cu Suzi, am decis sa ne mobilizam......ziua a inceput devreme, la 3:20 AM suna orologiu'. Sfinti si iara sfinti, dormisem doua ore! Intr-un final sar din pat, ma echipez, mananc, verific ruxacul si da-i bataie spre gara. Binenteles in intarziere, caci mi-a luat ceva pana am gasit blestemata aia de trusa medicala. Asa ca-n coborare alerg tare ca sa recuperez .... la parc decid sa sui in autobuz....pana sa apara buzu' m-au legitimat si sepcaliii; precis ca m-au vazut alergand prin parc si avand ruxacu mare poate-au crezut ca sunt vreun terorist. Surpriza!..nu eram. Le dau buletinul si cand s-apuca sa scrie, apare autobuzul; eu: domnu', vine autobuzu'! Se uita crucis la mine, si-mi zice ca de data asta am scapat.....in gand imi zic, ba pe-a matii, ca n-am facut nimic! Oricum au fost baieti de treaba ca m-au lasat sa plec. Sar in autobuz, la berarie suie si Suzi, s-apoi coboram la gara!
Drumul pana la Miercurea Ciuc a decurs bine.....glume multe ca de-obicei si caldura.Multa caldura. Ziceai ca traversam Siberia mon'cher. Si ca totu' sa fie complet, caldura nu mergea oprita.Exact ca la Dacia mea, vara cand n-ai nevoie, baga caldura de-ti fierb picioarele in suc propriu. S-apoi iarna, cand ar trebui caldura obosesti racaind gheata de pe parbriz.....mai precis din interiorul parbrizului.
In apropiere de Ciuc, trenul se aglomereaza.Pe deoparte cu navetisti pe cealalta cu copiii de la sat care merg la scoala, asa ca trenul se umple pana la refuz, inclusiv cascarabeta aia in care stateam noi. Spaga e la un nivel "inalt" ca si incompetenta de altfel, daca ma-ntelegeti unde bat! (ma rog, nu intr-un detalii, cine vrea politica vine cu nefiltrata.....s-apoi dupa 2-3 facem si politica)
Ajunsi in Ciuc, ne repezim in autogara ca sa cautam transport la Vlahita, caci de acolo ne-am propus sa-ncepem tura. (mare greseala, se va dovedi ulterior de ce).Dupa ce-am alergat ca nebunii printre toate rablele si prin toate baltile am aflat de-un nene care are primul drum la 7:30 spre Odorhei. El e omul nostru! Si deci, cum mai aveam vreo 40 de minute, hai intr-o cambuza sa bem ceva. Suzi a baut cafea.Eu am baut bere....da ati auzit bine, bere. La sapte dimineata o bere ar cataloga pe multi "betiv", ca sa nu zic altceva. Totusi, Costele, iegzista o iecsplicatie..... cel putin la mine, logica e pe cat de simpla, pe atat de eficienta. M-am lasat de fumat si deci cafea nu mai consum, din motive lesne de inteles. Apoi, nefiind fanul chimicalelor, sucuri d-astea jegoase din comert nu beau din principiu. Iar apa....pai apa sa bea broasca! Eu beau bere, cu sau fara alcool, asta depinzand de situatie. Iata deci si primele poze ale zilei:
Suzi
Pe principiul, "daca mergi in Harghita, bei o Harghita!" sau varianta ironica, "daca mergi in Harghita, doar n-o sa bei Carlsberg.
Trecem peste, vine maxi-paxi-u', un agreagat de la 1800 toamna cu un nene care ne cere 9 ron de caciula pan' la Vlahita.Cam mult, as adauga....ma rog, pe drum rasare si Soarele care dupa cum se vede, e cam anemic in dimineata asta;da' nu-i vina lui as zice, ci vina proprietarului de agregat care n-a mai spalat geamurile cam de la Trianon 'ncoace. Marfa!
Agregatu'!
Si rasaritul......
Ajungem la Vlahita si, pana una-alta mai sa facem stop cardiac.16 km pana la cabana Madaras-Harghita......asa-ti trebuie Postoaca, daca n-ai urmat planurile initiale, s-anume abordarea traseului din Harghita-Bai sau de ce nu, din Miercurea Ciuc.Desigur, nu e mult pentru noi, dar genul meu de ture sunt cele "interactive", cu atat mai mult cu cat intr-un masiv ca Harghita ai de vedea.... iara un mars de 16 km pe un drum forestier nu promitea prea multe din punctul asta de vedere. Asa ca mergem la un nenea, ca sa-l mai intrebam ce si cum, poate exista vreo carare mai "directa" spre cabana sau spre varf. Desigur harta nu arata nici unul, din Vlahita , in afara de cel forestier dar nu se stie niciodata....alt traseu era cel din Capalnita, dar daca aici ne-am dat jos.....asta e!
Iara, omu' nostru, ne indruma spre baile Selters.Cica-i traseu fain si mai scurt.Apai tatiii, ce-am facut si ce nu,, ne-am luat dupa el. Greseala mea, in primul rand!!! O pizdisem, dar n-aveam sa ne dam seama numai mai incolo....ma rog, parcurgem cei doi km pana la intersectie spre Selters ( si aia aiurea, pe camp si prin gradinile oamenilor, ca sa mai scurtam).Moment de vis.......scot busola care-mi confirma ca mergem aiurea. Il sun repede pe Misi care ne confirma cele mai naspa temeri, s-anume ca mergeam ca britanicii, "pe contrasens".Nu zabovim, mars fortat, s-ajungem inapoi in Vlahita cat ai clipi, si fara sa ne gandim, cotim stanga si da-i 16 km. Aveam niste draci, nu din cauza celor 16 ci din cauza greselii facute anterior si care ne-a costat aproape o ora.S-asa-i ziua scurta! Nu-i nimic zice Suzi, ne-am facut incalzirea......satul ii foarte frumos, porti frumoase si oameni foarte calzi, doar ca dureaza o vesnicie sa iesi din el, as zice vreo 4 km.Pana una-alta, hotaram sa ne-ncercam norocu' la ia-ma nene, poate ne culege cineva si recuperam ora aia....inca ma durea! Da.....pentru cei ce-si dau seama de ea, prostia doare! Pentru ceilalti e un mod de viata, natural ca si ........berea!
Traditionala poarta secuiasca
Doi cai frumosi.De-a binelea!
Depanam povesti si inaintam repede, spre surprinderea mea tinem cam 5,5 km/h. Mai o poza, mai un studiu asupra unei roci vulcanice si timpul trece.
Poza de grup.
Furia paraului Varghis
O mica cascada...
Misi-mi spusese la telefon ca vor mai urma niste serpentine, unde mai putem taia din lungimea drumului taindu-le de-a dreptul.Pana una-alta, in jur de 11 , dintr-o curba apare un "jip".Mare, gri si fioros.Pe dansu' scria Nissan, adica o fi fiul lu' Nis....Miyagi-San teach you karate. Fara sa iscam vreun gest, jipanu' opreste langa noi iara usa se deschide.Au urmat vreo 10 minute de offroad, cum n-am mai avut parte in viata mea. Stiti de ce are Suzi urechi?....ca sa stii pana unde-i ajunge gura. Era atat de incantata incat cred ca nici un termos cu ceai de pelin nu i-ar fi sters zambetul de pe buze. Cred ca baietii erau de la Salvamont, nu i-am intrebat da' asa banuim noi.....le multumim si intram intr-una din cabane sa facem un plan de atac, caci vremea era naspa.
Madaras-Harghita
Amenintarea
Si cabana unde am intrat.
Atat de naspa, incat, cat ai clipi s-a iscat o ploaie care te-ar fi udat pan' la......piele.Pe de-o parte incantati, recuperasem ora, pe de alta sceptici caci ploua tare de tot si mai rau, era ceata. Discut cu un nene posibile trasee si variante.
Eu, domle atacam varful, s-apoi Harghita Bai. El, domle ideea nu-i proasta.Da' e rea caci e vremea nefavorabila si cum traseul are 14 km si e putin circulat, e pericol mare de ratacire intr-o zona in care brazii au crescut atat de des, incat nu se vede marcajul. Si deci am avea sanse uriase sa petrecem noaptea pe coclauri. Varianta ailalta impunea intoarcearea pe acelasi drum pana-n Vlahita. Nem koszonom. Prea monoton......ingurgitam cate ceva si ne pornim spre varf, explicandu-i tovarasei de drum, ce si cum. Ajunsi in saua de sub varf, vremea si mai rea. Adica un vant si o ceata de nu credeai ochilor.
Plecarea
Unde-ar trebui sa fie varful
Varful l-am zarit de doua ori caci dupa l-a inghitit ceata.Decizia a venit repede, am ratat (mai bine zis evitat) urcarea pe varf intrucat vremea rea nu ne-ar fi ingaduit sa privim in jur sau sa facem vreo poza.Si presati fiind si de timp caci 12 era trecut, am hotarat sa mergem la Harghita Bai. Nu prea vroiam, si nici Suzi.Se vedea pe ea! Dar continuand aveam sansa de a explora mai mult din acest munte magnific, despre care ar fi multe de discutat.Asa ca, ne-am pus in miscare tare de tot.Defapt asta era planul.....mai putine poze, mai putina zaboveala si mars fortat....ca deh, ma speriase putin batranul cu brazii lui cei desi.( pe net nu aparea nimic despre).
Se pare ca tot vremea se misca mai repede
Spre Depresiunea Ciucului, lucrurile stateau putin altfel
Liniste 
Contrar obiceiului meu, am mers in fata, stabilind ritmul.Am mare incredere in ea si, fiind doar doi, m-am bazat pe faptul ca n-ar vrea sa ramana singurica p-acolo si deci, va tine ritmul.....am vazut in Crai ce stie si nu m-am inselat! Asa a trebuit sa se intample.... safety first, remember?Si deci,, am mers intr-un ritm sustinut printr-o zapada si un noroi pana dupa glezne.Pauzele cred ca n-au insemnat mai mult de un minut sau doua. Ce-ar fi de zis....pai, multa carne-n frigider celor care au taiat minunatiile alea de paduri, si mai mult decat atat, nici ganduri de reimpadurire nu au. Se mira lumea "de ce coboara ursii-n civilizatie"? Pai va zic eu! D-aia ca le-ati distrus habitatul, animalelor! Ma rog, trecem peste ca ma enervez cumplit.Promit sa scriu un articol despre a'sta tema.
Fara prea multe comentarii, ca-mi sare tensiunea la 200!
Ajungem si la Harghita Bai, dupa 2:40. Slabim ritmul in statiune, si ne interesam de un autobuz; s-aflam ca ultimul din zi avea sa soseasca in 50 de minute. Usurare pe capetele noastre! Apoi, bucurosi ne instalam confortabil la o bere si la un ceai intr-una din pensiuni.
Porumbelu-i pasarea pacii.Iar cocoselul pacea pasaricii
Harghita Bai
Trece vremea si ne-mbarcam s-in maxi, de data asta ceva mai select, care ne cere 6 ron de caciula pana-n Ciuc. Ajungem si la gara unde trenul avea sa soseasca in mai bine de o ora, cautam cambuza de dimineata si ne instalam la o bere. Sau doua, n-are importanta. Ceea ce conteaza e ca am reusit ceea ce ne-am propus, in masura de ......, nu stiu ,apreciati voi caci totusi am ratat varful.Oricum n-am fi vazut nimic dar....era in plan.
Ne-am schimbat sosetele in bar si am admirat talentul ciucanului de a tine usa deschisa.Adica intra, se uita prin toata cambuza indelung, s-apoi inchide usa.Timp in care toti pinguinii aflati la coada in fata usii intra si te fac sa tremuri. Brrrr, e naspa sa fi ud!
In cele din urma pornim spre gara, intram la "non-stop" sa mai luam o bericica pentru tren si mergem la gara.Cand intram, surpriza, atunci sosea trenul care evident ca, sta un minut.Noh tatiiiii, scoate banii, cupoane, legitimatie, si da-i si scrie. Nici nu stiu cum am mazgalit pe cupon, i-am dat lu' tanti care cica "nu pot sa va dau ca nu mai prindeti trenul". E nu! tu elibereaza acolo biletele; nici nu stiu cum am luat toate actele si restul de bani si am luat-o la fuga prin gara ca nebunii.Suzi-n fata, eu dupa ea.S-apai cum Murphy are-n totdeauna dreptate, nu ne-am dus la iesirea buna.Asta avea usa-ncuiata.Da-i la ailalta,, mai de daramam oamenii p-acolo.Sare Suzi-n tren, sar si eu; ma uit la ea cu ochii mari. 'ai de plm, a ramas bunatate de bere pe tejghea la casierie. Ma-ntorc sa fug dupa ea si ........gata.Trenul o luase din loc! Toate astea s-au intamplat in 2-3 secunde.Daca 5 secunde intarziam pleca trenul. S-apai bucurosi ca a iesit bine treaba la final, ne instalam intr-o camara d-aia unde relatam ziua. Ajungem si-n Sfantu', luam autobuzu' si da-i spre casa.
Cu alte cuvinte, multumesc Suzi! A fost o tura minunata, m-am simtit foarte bine!
Pentru mine seara a continuat stropita din belsug cu bere nefiltrata!
Superbe poze:)
RăspundețiȘtergereMultumim pt.aprecieri ;)
RăspundețiȘtergere