Muntii Bodoc

Data: 13.12.2010

Participanti: eu si cu Cipri

               Si de data asta, ne-a iesit faza, cu succes as adauga. Tura propusa trebuia sa aibe loc in Muntii Siriu. Numai ca, din motive mai mult sau mai putin obiective am ratat plecarea, trezindu-ne abia pe la 8; adica indeajuns sa ratam Siriu.....pentru a doua oara. Nu-mi venea sa cred.....
               Nici un weekend fara munte, am zis! Ce-i de facut?
Pai , dupa ce-mi trec dracii, il sun rapid pe Cipri. Sa-l conving ca un Bodoc merge abordat, cu atat mai mult cu cat e si zapada si privelistea-i idilica. Omu' era putin morocanos da' se lasa repede convins astfel incat la 9 ne dam intalnire
Reechipez rucsacul cu cele necesare, si cobor la masina. Aveam emotii, deja-mi imaginam ca n-o sa porneasca, mai ales ca era ger.
              Dupa ce racai tonele de gheata existente pe parbriz, ma sui si dau s-o pornesc. Binenteles ca am ramas fara baterie. Dupa o scurta recapitulare a sfintilor, politicienilor si producatorilor de masini, imi zic ca trebuie sa imping masina. Zis si facut, numai ca dracia se incapatana sa nu porneasca si am tot impins-o pana la "Tigarete". De unul singur, caci la ora aia nici gaia nu era pe strada. Aproape-mi venea sa plang da' strang din dinti, ma mai gandesc o data la Basescu, apoi cu mainile inghetate cobza si cu picioarele arzand, o dau la vale unde intr-un final "aspiratorul de gagici" porneste. Il recuperez si pe Cipri cu o intarziere de 10 minute, mergem la benzinarie sa alimentam si dupa da-i bice spre Malnas; caci de acolo ne-am propus sa atacam masivul.
Primele poze ale zilei.....cam atat de frig era. Poza e facuta la iesirea din Sfantu, iar gheata e pe dinauntru.Ca deh, in graba mea sa ajung la Cipri nu stiu ce-am facut cu racaitoarea.

       

                 A mai durat vreo 10 km pana s-a dezghetat de tot. Si cum mergeam noi asa spre Malnas, hop ca incepe ceva sa bata urat de tot pe sub masina. Asta-i planetara imi zic, e pe cale sa iasa laleaua din tripoda si d-aia face asa zgomot. Trag pe dreapta si-l rog pe Cipri sa se mute in spate in ideea ca, datorita redistribuirii de greutate se va face liniste dedesubt. Aiurea! Ca mai rau facea. Deja ma vedeam stand pe marginea drumului cu planetara sarita, asteptand sa ma tracteze careva. La Olteni nu se mai putea , facea ingrozitor de urat. Ne dam jos, injur, si cand sa casc ochii mai bine, pai ce sa vezi.......careva mi-a slabit prezoanele de la roata stanga fata. 2 dintre ele erau spre capatul filetului iar al treilea era slabit binisor. Instantaneu inghet, puteam s-o patim rau! Mai mult ca sigur ca, careva a vrut sa-mi sterpeleasca bunatate de janta cu tot cu cauciuc de iarna. Pomeneli de toate felurile, strangem repede prezoanele si-i dam mai departe bucurosi ca n-am  patit nimic iara "aspiratorul" n-are nimic.
             Masivul si vf. Bodoc, vazute din Muntii Baraolt.

                                                        Vara

                                                      Si iarna


                      Cele 2 poze nu sunt de acum caci din cauza geamurilor inghetate n-am vazut nimic, astfel incat n-am putut face poze pe drum.
Masina am lasat-o la intrarea in Malnas, respectiv intr-o mica parcare situata imediat dupa trecerea la nivel cu calea ferata. Dealtfel, tot de acolo incepea si traseul nostru.
Marcaj punct albastru. Dupa 200 de m, la marginea padurii marcajul face stanga peste parau si urca pieptis spre cetatea Herecz.

 

 

  

                   In prima parte a traseului (pana spre cetate), marcajul e cam tocit acolo unde exista. Totusi drumul nu poate fi "gresit", e relativ logic. 

 

     

     
                In circa 10 minute, drumul iese intr-o portiune de padure pe care derbedeii au defrisat-o. Cu tot cu copacii pe care se afla marcajul...aici am bajbait putin. Solutia e urcarea pana in partea superioara (adica drept in sus), acolo unde lucrurile revin la normal.

                                                 "Poiana" cu probleme


Ajunsi sus la cetate, marcajul e ca nou. Plus placute de informare asupra directiei de mers, timpi necesari, etc. E imposibil de gresit traseul.

De aici, traseul continua de-a lungul crestei (defapt un picior de munte) si urca rand pe rand pe mai multe varfulete (toate impadurite) pana in creasta principala.
Linistea padurii e  incredibila. Datorita inversiunilor termice (des intalnite in zona), etajarea speciilor de copaci difera fata de "regula" . In plus, am gasit zone unde mesteacanul creste laolalta cu gorunul, carpenul, fagul si conifere (brad si molid). Specia dominanta ramane totusi fagul.

                                               David si Goliath

                                              Ceva mai rar intalnit.....

                     
                                                Arborele "vietii"

                                              Perfect..........

                                               Incaruntiti

                                             
                                               Rascruce de drumuri

   
                                                   Cucu-bau!

                                                      Singuraticul

Creasta si varful Bodoc

  Inainte sa urcam pe varf, mi-am amintit de un izvor cu o apa minunata care se afla oarecum in drum. Asa ca ne-am dus sa ne bucuram putin de darul naturii. Apa iese efectiv in sopote din pamant.

                                               
       

         

 

          Dupa ce ne-am alintat putin sufletele cu bunatate de apa, am pornit urcarea. Faptul ca locul nu e pasunat se simte caci iarba mare ingreuneaza mult mersul.

 

  In prim-plan, Cipri. Mai in spate de el se vede creasta pe care am urcat, iar in fundal Muntii Baraolt.

 

  

                  
                                  Tabloul in padure e de o frumusete rara.....parca totul a inghetat in timp

                   "El", Varful Bodoc (1194 m ), cel pe care cat am fost copil il priveam mereu pe fereastra din bucatarie.Mereu ma chema. Asta pana au construit astia blocurile astea noi care mi-au "furat" prim-planul.

                                        
                                                 Eu si cu "El", un fel de Mecca.

                                     
                                                       Poza de grup

                   
                                                      Si o mica panorama


              Pe vreme senina din varf se vede splendid, din Ciucas pana-n Fagaras. Partea estica a varfului e impadurita, astfel incat face imposibila o "privire" spre Covasna, Muntii Vrancei, Buzau, Nemira, Ciuc-Nascarlat, etc. Exista alte locuri in Bodoc care permit un 360 grade spectaculos. Prea mult n-am zabovit caci batea un vant criminal si nici senin nu era ca sa ne-ntindem la poze. Asa ca am luat-o la pas.
               Intoarcerea in Malnas am facut-o pe un nemarcat, din dorinta de a nu ne intoarce pe acelasi traseu. Exista posibilitatea sa ajungem in Malnas, pe traseu marcat. Doar ca ne-ar fi scos in cealalta parte a satului fapt ce nu ne convenea caci pana la masina am mai fi avut de mers "fara rost", pe marginea drumului.
              Pe drumul de intorcere n-am prea facut poze. Cipri a reusit sa-si accidenteze genunchiul astfel incat n-am avut un pas prea alert. Am dezbatut filozofia femeii, "care este", si ne-am relaxat in linistea mormantala care domnea. Aaaa, si eu am visat cu ochii deschisi la Bixad, la un foc mare cu slanina prajita, la apa termala si la baia pe care o voi face.....daca o voi face, caci era cam umbra afara. In apropiere de masina, am strans niste materiale pentru foc caci stiam ca va fi mai greoaie aprinderea lui.
               Ajunsi la Bixad, eu m-am repezit direct la apa.....era calda si scotea aburi. In momentul in care mi-am bagat mana in ea stiam deja ca nu ratez o baie buna in apa minerala.

 

                                                                                                      

Asa ca ne-am pus pe treaba. Cipri aduna lemne iar eu fac focul. Partea nasoala e ca nu aveam nici topor. Din cauza faptului ca umezeala era mare iar noi n-am folosit decat hartie si coaja de mesteacan pentru a-l aprinde, s-a lasat mai greu convins.                        

.

                                                     
                                                      Focul

                                                             
                                                Si pranzul / cina noastra.


               Dupa ce ne-am infruptat, caci asta a fost prima si singura masa a zilei, ne-am desfacut "desertul".
Adica Cipri a baut bere, iar eu am baut sampon. Caci exact gust ca de sampon are berea fara alcool. Partea nostima a fost ca in jumatate de ora, berile erau inghetate bocna.....asa ca le-am baut acasa cand s-au dezghetat.

           Dupa festin a urmat baia. Stiti cum se spune, inceputul e greu! Adica pana te dezbraci din costumul incalzit o zi intreaga, parcurgi portiunea de zapada in picioarele goale s-apoi te bagi in apa......dupa ce-ai intrat, e traznet. Gustul de apa minerala imi trezeste instantaneu zeci de amintiri de a'sta vara iar zambetul imi reapare pe buze.

                                                               
                                                         Zambind....

             
      La hidromasaj.....sincer va spun, orice jacuzzi si-o ia la fund de la jetul asta de apa.

                                    Ce-mi puteam dori mai mult.....cu Nightwish pe fundal!

                                                     
                                         

           S-acuma sa va spun care-i spilu' cu apa asta termala ( nu bag mana-n foc ca toate informatiile sunt corecte). A fost "descoperit" acum 2-3 ani de catre ???. Apa este minerala si iese la suprafata cu o forta incredibila, in jeturi. Adica nu exista nici o pompa, efectiv s-a forat si s-a introdus teava de pexal (de la unii am auzit ca vine de la 300 de m, de la altii 400, ma rog). Secretul jetului este faptul ca apa iese la suprafata alaturi de multe gaze, care efectiv o fac sa pulseze cu forta. Care forta e mare as zice, caci cand te paleste jetul, doare....mai ales daca stai cu abdomenul spre el. In  poza se vede ca imi masam spatele.....in fine, apa are in jur de - iarasi am auzit mai multe variante - unii ziceau de 33, altii de 28, altii de 25. Nu ma pot exprima, caci eu personal n-am  masurat-o. Si decat sa vind gogosi, mai bine tac!
          Iesirea....pai iesirea  e evident, si mai nasoala decat intrarea. Noroc cu Cipri care a fost binevoitor si mi-a adus lucrurile aproape de mal, astfel incat n-a mai trebuit sa alerg prin zapada. Totusi, sub euforia momentului, am tremurat putin spre deloc....as minti daca as spune ca n-am avut mainile sau picioarele amortite nitel dar banuiesc ca e destul de normal cand afara sunt -15 grade si bate vantul. In fine, secretul consta intr-un organism cat de cat calit si intr-un prosop de bumbac cu care stergeti cat se poate de rapid capul, toracele si abdomenul, gatul, mainile si picioarele. Pielea uda in combinatie cu vantul te seaca de puteri cat ai clipi.....si daca toata ziua n-am purtat caciula (mi-am pus doar gluga uneori), acum a fost momentul s-o pun, inca din bazin. Dupa echipare o inviorare de 2-3-5 minute contribuie la restabilirea si uniformizarea circulatiei in membre.
          Dupa o tranta sanatoasa in timpul inviorarii, am mai zabovit vreo 15-20 de minute la foc dupa care ne-am suit in masina si i-am dat spre casa.
          Seara s-a incheiat cu prezentare de poze, bere si ceai dupa preferinte, si multa voie buna. Cu alte cuvinte, a fost o alta tura de nota 11, cu multe peripetii (ca deobicei) si chiar cu vise implinite caci, de a'sta vara am promis ca la iarna vin la Bixad sa-mi purific corpu' in apa minerala.
                       Cipri, mii de multumiri pentru companie si pentru sprijin!