Muntii Siriu

   Data: 19.12.2010
 
   Cine: Suzi, Vlad, Bodo, Cipri si eu


               No, in sfarsit ne-a iesit faza cu Siriu. Adica trebuia sa ne iasa, caci altfel o mierleam si iar ne faceam de cacao. Stiam eu ca a treia oara e "cu noroc",  astfel incat, cumva cumva ne-am trezit la timp.....defapt, numai eu m-am trezit mai greu, caci restul  nu cred c-au avut dificultati. Au sunat alarme, au sunat telefoane si tot degeaba caci tot surioara m-a trezit, in stilul caracteristic. Cu alte cuvinte, m-am trezit intr-o baie de alinturi.......boule, handicapatule, tampitule, etc. Da' nu e vina ei, ci a mea! Sa va explic....obisnuit fiind ca mai mereu sa fim in doi pe munte, adica eu si cu "cineva", am o tehnica numita "apel de verificare". Adica cu 30 de minute inainte de intalnire, sun partenerul (sau el pe mine) ca sa ma asigur ca s-a trezit, astfel incat sa nu ma pomenesc singur la locul de intalnire. (am mai patit d-astea). Eh, baietii m-au sunat pe mobil si n-am raspuns, astfel incat au inceput sa sune pe telefonul fix......numai ca ei nu stiau ca m-am culcat in alta camera. In camera cu fixu' dormea soramea........si s-a trezit mon'cher Ţucu orbecaind, s-apai tatiiiii, le-a tinut astora o predica ca la Vatican. Tranteste fata telefonul si se repede la mine-n camera sa ma trezeasca.......trezeste-n aia lu' mumata, boule! Ma rog, ii multumesc frumos pentru trezire si complimente si ma pun pe treaba. Ma-mbrac, ingurgitez ceva, apuc rucsacu' si cobor jos unde Cipri ma astepta. Ca deh, azi el era "de servici" la volan, asta fiind si motivul pentru care mi-am permis sa ma-ntind pan' la 4 "in ză morning".
           Il culegem pe Vlad, apoi pe Suzi si in cele din urma pe Bodo. Ducem furia albastra la adapat la benzinarie s-apoi ii dam spre Crasna, plini de entuziasm!

          Ajungem si in Crasna unde ne intampina un frig traznet, scoatem rapid rucsacii, ne echipam si ne pornim fara a mai pierde vremea. Spre capatul satului oprim 2 minute sa-l salutam pe Cată un prieten de-a lui Suzi si de-a lu' Cipri, dupa care ii dam la deal.

                                                 Incalzirea

                    Cursul paraului amenajat, ne-a calauzit pana la Crasna Urlatoare.

 

                                

                Ooooo da, deci m-au de pe spate, in special asta cu arborele sadit. Fara gluma! In ani de zile de cutreierat n-am mai vazut asemenea panou. D-alea cu protejati padurea, padurea proprietatea statului, nu faceti focul s.a. am vazut destule..... da' atata cinism cat au indraznit astia sa aiba cu panoul lor n-am mai vazut !!! Cred ca mai bine merge:   Cine-un arbore n-a taiat / E mai prost ca noi. Asta ca sa fac si-o rima!!!

           
                 D-asta cu izvorul sanatatii eram convins. La propriu. Altminteri poate n-as colinda padurea de cate ori am putin timp liber.
                 Culmea ironiei vizavi de panouri si de saditul unui arbore, e ca, dupa 200 de metri, Ionut, caci asa il chema pe derbedeu, a derapat si a intrat cu camionul in sant. Camion care nu face altceva, decat transporta ditamai bustenii proaspat "macelariti". Nu vreau sa fiu prea rautacios, si derbedeu' din asta-si castiga painea. Da' in alte locuri s-a mai auzit si de exploatare RATIONALA, impaduriri, studii de fezabilitate, protejarea padurilor si a ecosistemelor (asta incluzand evident flora si fauna care se regaseste in ele), infiintarea de parcuri nationale / rezervatii acolo (unde este cazul) si indeosebi, intretinerea acestora. Caci, dupa nume si formalitati, multe locuri \ areale din tara sunt rezervatii. Insa numai cu numele. Nu mai intru in detalii ca-mi vine sa injur, am promis ca voi scrie separat despre ele.

                                          Si deci, derbedeul....

         Drumul forestier tine cam 6-7 km, dupa aprecierile mele; caci nu l-am masurat si nici ghid turistic n-am avut. La un moment dat, drumul serpuieste, astfel incat se pot taia curbele. Vara recomand, caci precis se vede poteca, iarna insa e putin mai dubios caci marcajele se vad foarte slab sau lipsesc cu desavarsire. Si nu doar aici, ci pe intreaga lungime a itinerariului urmat. Despre starea celorlalte marcaje din masiv nu stiu nimic dar, acum ceva vreme citisem pe blog la domnu' Mititeanu, -un "nene" pe care, desi n-am avut inca ocazia sa-l cunosc, il respect mult- ca n-ar strica deloc o remarcare a traseelor prin masiv. Si daca nu ma insel, el facea referire la traseul dintre culmea Siriului si cea a Tatarului....idee care nu-i rea deloc, sa vedem cum ne vom organiza.

         
       Asta se defineste ca fiind poza de grup.....pe Cipri il adaugati voi intuitiv caci el a facut poza!

                                   
                                                          Surprinsi


        La Urlatoare ne-a asteptat o vantoasa ca-n povesti. Ne-am adapostit la baza versantului stang, unde am facut o mica pauza de masa dupa care i-am dat mai departe. Poteca porneste din partea dreapta a poienii si pastreaza acelasi marcaj, respectiv triunghi albastru. Urcusul suie "bine" printr-un faget.....linistea-i la ea acasa iara zapada mirifica.

                               Mlad, poate vrei un "sendvis"....priceless

                               Ceata Mariei Sale, Muntele

                                          Cipri meditand

                                    Suzi si Bodo, la adapost

                                                                    

                                          Uniforma.....de sezon. Din 6 litere....

                                      Vlad deschizand drumul

                                                Suzi stand de vorba cu uriasii

                                         Virginitate

                                                                      

   
                                             Spartans
                                             
            Dupa o vreme de mers prin padurea de fag, poteca suie de-a lungul unei creste impadurite cu conifere. Atentie mare iarna caci marcajul nu se vede iara poteca nici atata......brazii din pozele de mai sus marcheaza locul unde ne-am ratacit si noi. Noi am preferat sa urcam in continuare de-a lungul acelei creste caci speram sa ajungem intr-un mic varf sau o pajiste mai inalta, astfel incat sa putem avea un punct de perspectiva asupra directiei de urmat.

        

                Iesirea din padure....grea. Caci zapada era mare si cu crusta la suprafata. Adica, un pas "tinea" si urmatorii 3 ba, erai pana la genunchi in zapada. Iara fara parazapezi e un chin.

                                       Va pupa Joska de la Covasna

                     Si urcarea pe acea pajiste inalta ....

               Aici suntem deja dupa "reconfigurare traseu", vorba gps-ului. In fata se vad doi dintre combatantii nostri precum si creasta ce leaga Vf. Siriu de Malaia.

           

                        Privind inapoi spre punctul de reconfigurare. Sau de recongelare, mai bine zis, caci odata iesiti din padure furia vantului si-a facut simtita prezenta. Noroc ca-nspre creasta ne-a batut din spate.....dar inapoi cine avea proteza inghetata?

          Omul din umbra. Multumita zapezii iesit un contre-jour spectaculos, zic eu. Ghiciti voi cine-i acolo

                                   Ciucasul se dezvaluie incet incet......

          Ajunsi pe creasta din poza de mai sus, se pot vedea ce le doua varfuri principale ale masivului, Siriu (Bocarnea) si Malaia. Din locul crearii acestei fotografii spre dreapta se-nfatiseaza abruptul de deasupra lacului, deci atentie caci e pericol de boc-poc.

                         Abruptul....despre care se spune ca gazduieste capre negre

                                                         Varful Siriu, in centru

      

       
                                                  Ciucasul destainuit

     Vedere spre muntii cu nume de cascaval. Cel inzapezit din spate e chiar varful Penteleu, 1772 m.

                      Lacul Vulturilor sau Lacul fara fund, vazut de pe varf.

                                                    Varful Malaia, 1663 m

           
                 Vremea a fost deosebit de frumoasa si senina. Problema a fost cu frigul si cu vantul. Am incercat sa fac vreo 2 panorame da' n-am reusit, cand intorceam aparatul cu vantul in fata, lentila ingheta instantaneu.....de mainile mele nu mai vorbesc. Asa ca m-am multumit cu cateva cadre separate.

     

 

                                

         In poza se vad spartanii adapostindu-se de vant dupa acea culme mica. Si bine-au facut caci mie pana m-am dus pe varf, mi-au inghetat dintii cu gura inchisa. Si nu, n-am "dintile sensibile". In poza de mai jos sunt eu, cu moaca inghetata....la propriu. Caci nici pata alba de pe nas si nici ochelarii cu condensul inghetat nu sunt fapte intamplatoare.....era umbra.

                     In fine, n-am mai zabovit vremea caci ne riscam si am luat-o rapid la vale, pe unde-am venit. Ehhh s-aici a aparut urmatoarea problema.....din cauza faptului ca n-am avut parazapezi, trei dintre noi ne-am ales cu picioarele inghetate bocna. Si peste asta, pe Cipri iara-l freca genunchiu' tare astfel incat coborarea pana la limita padurii n-a fost prea rapida. No, cand totusi ne-am putut adaposti de vant sa vezi bucurie pe capu' nostru. Planul era sa-mbracam niste sosete uscate, imbucam ceva repede s-apoi sa-i dam tare la vale. Numai ca sireturile erau atat de inghetate incat lu' Cipri i-a luat cam 5 minute sa le poata desface. Iara mie, mi-a luat 10 minute sa-ncalt un bocanc. Bocancul era atat de  inghetat incat nu se indoia de nici o culoare......si laba piciorului era la fel. Amortita fiind nu simteam prea bine cum sa imping. S-apai da-i cu draci! Pana la urma am confectionat rapid dintr-o bucata de lemn un soi de lingura cu care-am reusit intr-un final sa bag piciorul in bocanc.......da' crede cineva ca pe celalalt am mai avut tupeu sa-l scot din picior? Noroc ca simtu' umorului ne-a tinut moralu' ridicat.....ne-am echipat rapid de tot si ne-am urnit la vale. Pe parcurs, picioarele ni s-au "dezghetat" astfel incat totul a fost ok......aaaa, si nici genunchiul lu' Cipri n-a mai durut multumita lu' Suzi. Un analgezic bun la vremea lui face minuni.
                 No, si-n final ultima poza a zilei......in Crasna am ajuns p-un frig cumplit la lumina Lunii, caci cu frontalele aprinse am fi stricat tot farmecul. Senzorul masinii arata -18 grade. Da' cred ca era mai frig.....pana una-alta, Suzi a intrat pe la ai ei bunici iara noi ne-am dus in crasma sa sarbatorim tura cu un suc si-o bere.

                                         Ultima poza a zilei, apus peste Siriu

       Seara s-a terminat la mine cu discutii despre picioare inghetate alaturi o bere rece / ceai fierbinte si vizionare de poze.