Cuvantare

Cuvantare spre ‘nainte!

Chiar daca prezenta scriere trebuia sa fie prima aparuta pe blog, consider ca niciodata nu e prea tarziu. Dupa cum se va vedea…

Asadar, ne-am facut blog. Adica Postoaca are blog pe care-si scrie aberatiile? Da! Si zic “ ne-am“ caci, suntem doi care scriem / ocupam de el.

Cei care ma cunosc, stiu ca intotdeauna am fost impotriva chestiunilor de genul asta. Adica blog, haifaiv, feisbuc, netlog si alte magarii de genul asta. Nu mi se par treburi serioase, si nici n-au cum sa fie! Ar avea cateva parti bune. Pacat ca si mai multe proaste.

 Si totusi, scopul scuza mijloacele, cel putin de data asta! Adicatelea, sa va explic. Crearea si intretinerea unui website costa bani. Destui de multi – zic eu-, iara pentru noi nu s-ar justifica cheltuiala. Cel putin nu deocamdata, ca sa fiu si putin modest.

                                                                                            

Ideea de a ne face un blog s-a nascut intr-una din turele pe care le-am facut alaturi de Cipri. Ideea a fost a lui in totalitate, as adauga; eu am fost Toma necredinciosul. De ce? Pai cum de ce?! Pai scrie mai sus ca mereu mi-au displacut ….. si nu din cauza ca sunt eu Gigi Contra, ci din cauza prostiei pe care – cu unele exceptii- o ridica in slavi. Adica e misto sa ai blog. Nu conteaza despre ce, tu scrie acolo ceva, ca oricum, romanu-i iubitor de senzational si-o sa puna botu’. Iara despre feisbuci, haifaivuri si alte retele d-astea pentru oameni plictisiti nici n-are rost sa mai discutam. Contribuie serios la dezvoltarea sedentarismului, fenomen care in Romania zilelor noastre face ravagii. De ce sa iesi tu la miscare cand, poti sta la caldurica, cu ochii inrositi de tembelizor uitandu-te la “ Narcisa salbatica”, stirile “de la ora 17 si zero opt minute”, “State de Romania” si alte emisiuni de genul, adresate publicului inteligent si foarte inteligent. Pai ce, tu esti prost ca Postoaca sa iesi afara din casa cand bate vantul? sau cand e canicula? sau chiar cand ploua?.......neah, e mai simplu sa-ti mangai burta paroasa plangandu-mi pe umar ca te-ai ingrasat, ca mai mereu esti racit sau ca ieri, din greseala, ai urcat pana la etajul 4 pe scari s-ai facut febra musculara. Si nu, niciodata nu e prea tarziu sa-ncepi “sa te misti”. Vorba ‘ceea, mai bine mai tarziu decat niciodata.

 Acuma desigur ca romanul e ocupat, adica n-are timp. Cred ca, la cate scuze am auzit in incercarea-mi disperata de a mobiliza oameni, asta s-a situat pe primul loc. De-acord ca nu toti dispun de atata timp liber precum dispun eu; da’ tot din propria-mi convingere va spun ca numai ala n-are timp care nu vrea sa aiba. Mai mult sau mai putin, da’ se gaseste daca vrei. Si treaba asta e universal valabila pentru orice hobby/activitate de pe lumea asta.

Fara sa ma gandesc prea mult, Cipri e exemplul cel mai bun si cel mai concludent care-mi vine in cap. Caci el lucreaza 6 zile din 7, iara in a 7-a, suntem impreuna la inaltime. Si nu-l aud plangand ca n-are timp.

Mereu am sugerat, am indemnat. Muntele si miscarea sunt 2 termeni legati pe vecie. Din astea doua rezulta sanatate in stare pura. Si un ocean de frumos. Totodata ofera trairi, senzatii si perceptii pe care nicaieri altundeva nu le vei “primi”. Daca ai spiritul tinar, te va captura pentru o viata, si-l va pastra. Tot tanar. Si-n plus, nu te vei plictisi niciodata; cu cat mergi si cu cat  descoperi mai mult, cu atat vei vrea si mai mult. Am fost de curand la o foto prezentare care m-a convins de ceva ce, de mult timp stiam….ce-am vazut a fost mai mult proba practica. Ce-am vazut ???; pai l-am vazut pe Mititeanu. Dinu Mititeanu. Un “nene” la 7x de ani (puneti voi o cifra in locul x-ului) care cutreiera muntele si-n ziua de azi. Face asta de foarte foarte multi ani si zau ca nu pare “sa se fi saturat”. Pe el, nu-l doare spatele, ori genunchiul. Caci Muntele a avut grija sa-l caleasca cu cea mai avansata tehnologie. Acesta tehnologie insa, e secreta. E rezervata numai celor care jura credinta vesnica frumosului, acelui spatiu aflat “intre cer si pamant”. Acel spatiu care, cu o chemare continua ma face “sa-l invadez” in fiecare sfarsit de saptamana. N-o poti afla decat cutreierand muntii, batand poteci inguste, respirand vesnicul verde aer al padurilor de conifere, traversand paraie repezi, chei si canioane. Depinde de tine, asta-i marele avantaj.

Si deci, revenind la obiectul acestui mesaj si implicit al acestui blog, se face ca odata eram in Cheile Varghisului alaturi de Cipri. Eu mai fusesem p-acolo, el nu; totu' ok! Pe langa frumusetea locului ne-a mai uimit un lucru. S-anume curatenia. Altfel spus, omul sfinteste locul...... s-a adeverit din nou!

Adica sa vii la munte (in Romania) si sa nu vezi gunoi?....macar acolo vreo 2-3 peturi (ca tot avem cultura pet-urilor), o punga de chipsuri, niste absorbante si o tava de mici? E ca si cum  ai fi degeaba. Pentru o zi, ne-am simtit ca si-n Elvetia.

Sa nu vezi tu macar un muc de tigara pe jos, gunoiul sa nu fie aruncat pe langa tomberon, podurile si podetele sa fie la locul lor, marcajele si panourile de atentionare / informare la fel iara linistea canionului de o frumusete rara sa nu fie perturbata de tot felul de oligofreni intonand manele….  mi-a dat de gandit. N-am crezut ca poate fi posibil....cel putin, nu in Romania. M-am inselat, spre bucuria mea.

Asta cu linistea, pe de-o parte, o pun si pe seama faptului ca locatia nu este foarte cunoscuta, astfel incat cercopitecul manelofren n-a ajuns la ea. No da’ totusi. Aaaaa, si inca ceva. Cei care se ocupa de rezervatie, respectiv Asociatia “Lumea Pierduta” (asa scria pe panou) isi fac treaba intr-un mod profi. Nu trebuie sa fi Einstein sa observi asta; un simplu (si cu adevarat) iubitor de natura isi da seama repede de treaba asta.

De-ar fi toate locatiile turistice din Romania  precum Cheile Varghisului, am putea trai -cum se spune- numai din turism. Nu intru acuma in detalii, banii si birocratia nu fac obiectul acestui mesaj.                      

            Obiectul acestui mesaj, respectiv obiectul acestui blog este asadar, unul de promovare. Vom incerca sa promovam “cultura muntelui”, acel spirit care, desi nu costa bani, lipseste cu desavarsire in Romania. Si daca va-nchipuiti ca “cultura muntelui” inseamna sa ai lanterna Petzl si bocanci Scarpa va inselati amarnic. Nici un echipament de pe lumea asta n-o sa gandeasca in locul vostru. Da’ despre echipamente si conceptii ale pseudo muntomanului roman, mai pe larg in alte materiale. Vom incerca sa promovam, prin turele pe care le facem, locurile care merita vazute. Vom povesti si vom face relatari despre ture, vom discuta despre munte in special si despre natura in general, concursuri, tabere, echipament, protectia naturii, opinii si atitudini. Toate la timpul lor.

Din varf de munte,

           Postoaca.

          

         

    Cateva reguli “d-ale casei”:

1. Prima si cea mai importanta regula e sa fiti oameni. Atat pe Munte cat si pe blog.
2. Daca nu va simtiti in stare sa carati dupa voi gunoiul, atunci uitati tot ce-ati citit mai sus. Deasemenea uitati si adresa blogului. Si rugati-va sa nu ne intalnim niciodata pe vreo carare.
3. Eventualele comentarii, sugestii si opinii pot fi exprimate atat in limba maghiara, limba romana si de ce nu, in limba engleza. Si asta pentru ca, covasneni adevarati fiind, ne simtim indatorati spre a promova multiculturalitatea ca baza de referinta. In cel mai scurt timp, turele si informatiile de pe blog vor aparea si in maghiara.
4. Atacurile la adresa membrilor si vizitatorilor sunt interzise. Puteti ataca ideile lor, nu si persoana. Prin atacuri subinteleg jigniri, amenintari de orice natura, provocari, etc
5. Toate pozele precum si textul sunt proprietate privata si nu pot fi copiate/reproduse/comercializate/vandute fara acordul nostru explicit.
6. Sugestiile, ideile si opiniile sunt binevenite atata timp cat au un caracter constructiv. De asemenea, daca aveti informatii actuale vizavi de schimbarea/situatia traseelor, etc., sunteti bineveniti sa le faceti cunoscute.
7. Oricine vrea sa vina in ture sau sa participe la activitatile clubului e binevenit atata timp cat respecta regula numaru’ 1. Desigur ca fiecare raspunde de propria sa viata si de propria-i integritate corporala.
8. In limita cunostiintelor pe care le posed, voi invata pe oricine doreste ceea ce stiu / trebuie stiut.

Va urma...