O zi in Baraolt

Data: 06.02.2011
Cine: Cipri, Kitty, Gombi si eu

Avand in vedere ca astia anuntau o incalzire puternica a vremii, era clar ca in muntii mari nu aveam ce cauta. Asa ca, m-am gandit sa-mi scot cateii intr-o mini tura, sa-si plimbe si ei sufletele. Cipri a fost de acord asa ca, pe la zece eram deja la Valea Crisului. Asa ca, dupa ce-am legat bine cainii, am si pornit la drum. Traseul urmat a fost Valea Crisului - pasul Vadas. Prima parte a traseului, respectiv iesirea din sat s-a facut cu oaresce emotii, caci patrupedele mele adora carnea de pakistanez. Si asta pentru ca pakistanezii, trecand prin fata casei, mai mereu i-au asmutit, astfel incat astia au prins drag de ei.
Drumul pana la Vadas masoara cam 10 km din cate am inteles si face legatura cu Aita Mare, care se afla pe cealalta parte a muntelui. Noi am mers pe drum caci din sat nu exista marcaj pana pe creasta. (ulterior am gasit vreo 2 triunghiuri rosii in sat, fara sa avem idee unde ar putea duce).

                                               Prima poza a zilei, urmand forestierul

                                       Gombi se alinta. Noroc cu masina de scarpinat...

                                                  Pastorul Cipri

Pe drum incolo, am gasit si doua filtre de ulei pe care planuiam sa le recoltam la intoarcere. Dupa vreo doua ore jumate am ajuns si-n pasul Vadas. Acolo am gasit si apartinatorii. Le doresc ca-n fantana din care beau apa sa goleasca cineva o plasa de filtre d-astea uzate. Asa, ca sa filtreze apa....

       
      Si apartinatorii...Cipri, intr-un inconfundabil stil Sherlok Holmes, a identificat sursa filtrelor.

  

 Ne-am invartit putin p-acolo, am facut niste poze dupa care ne-am dat incet incet la vale. Planul era sa coboram pe o culme care coboara pana-n spre sat si care era oarecum paralela cu drumul pe care am urcat. Pe harta, se numea Culmea lui Ivan. Asa ca, saturati de forestier am zis s-o testam.

                                                  Vedere spre Muntii Bodoc.

         
                                                          Un mic monument

Pe langa tractoare era si o exploatare forestiera. Pe Gombi l-am legat putin caci, tanar fiind, il lucreaza hormonii cam tare. Asa ca, fie se ia la bataie cu orice mascul, fie vrea sa calareasca orice femela. Cu toate astea, e un catel tare ascultator, inca naiv si foarte fomist. Inghite orice bucatica de mancare de parca ar fi ultima din viata lui. E atat de fomist incat inghite si pietre, daca-i dai. Si-n plus de asta, trage foarte tare. Asta fiind si motivul pentru care il tine Cipri. La 90 de kg ale lui, abia il tinea. Cu 68 ale mele as fi fluturat dupa el.

                                              Valea de-a lungul careia am urcat

                                       Prin boscheti....vara trebuie sa fi nebun sa intrii p-aici.

                                                    Patrupezii din dotare

 

Cainele detectiv. In timp ce Gombi a stat cumintel pe langa mine, Kitty a alergat padurea-n lung si-n lat.

                                                        Libertate de miscare!

 Coborand o vale abrupta. Cainii s-au dat pe fund iara noi, cum am putut. Adica, mai pe burta, mai pe fund

La intoarcere am nimerit si  un cipor de caprioare pe care le-am filmat indelung,binenteles cu cainii "la picior".
Ps: ajunsi acasa, predictia mea legata de avalanse se indeplinise. Vezi avalansa din Iezer, cu 4 insi surprinsi.
Per total a fost o iesire traznet, in care ne-am facut cu toti 4 damblaua.