Piatra Mare

Cine: Irina, Cipri si eu

Cand: 20.03.2011

Unde: masivul Piatra Mare

A fost un weekenk cu foarte multe planuite. La Cipri se anunta si sambata libera, la tembelizor se anunta ploaie (irelevant cand mergi pe munte), iar la mine se anunta....la mine se anunta ce vroiam eu sa se anunte. Asa ca, vineri seara, da-i si planifica....initial vroiam Calimani, apoi Ceahlau, apoi creasta Nemirei. Toate de 2 zile. Pana la urma ne-am dat seama ca, ori ne limiteaza echipamentul, ori banii, ori timpul....asa ca, spre-ndurerarea mea, sambata s-a scurs in casa. Totusi, pentru duminica am pus la cale o Piatra Mare, ajutat fiind si de dorinta Irinei de a descopei acest masiv. Balanta era intre Piatra Mare si Ciucas....pana la urma a castigat Piatra Mare caci, avand-o pe Irina cu noi, nu ne-am putut risca balaurind prin Ciucas. Caci oarecum asta faci, urcand din Babarunca.
Asa ca, duminica la opt am racolat-o pe Irina. Pana sa apara ea, era sa ne cumparam si schiuri de tura de la un nene cu pantalonii rupti care se plimba cu ele pe umar. Stiam ca, daca aveam noroc puteam sa luam "marfa buna" la pret mic. Pana la urma, n-am cumparat nimic caci nu erau ceea ce ne-am dorit.
A venit si Irina, am adapat furia albastra la benzinarie dupa care ne-am indreptat la Dambu' Morii.
Ajungem la panou, si, pana sa alegem un traseu (oscilam intre Sirul Stancilor si Drumul Familiar la urcare, iara coborare musai prin canion) m-a apucat o treaba. Si ce-i de lauda in asta ati intreba....pai nu asta e lauda, ci ceea ce am gasit e de laudat. S-anume buda domn'le. Nu stiu daca e amenajata de cei care administreaza canionul, salvamont, etc. Si nici nu-mi pasa. Cert e ca e functionala, e curata in limita posibilitatilor si se poate folosi. Deci da!

Pana la urma am plecat pe "Drumul Familial" insotiti de o ninsoare d-aia cu fulgi mari si obraznici.

Alb....si verde

Cipri a stat pe bratul bunicului

Iara noi ne-am imbratisat ca doi prieteni vechi

 

Ajunsi pe la 1300 de metri am constatat ca zapada e stapana teritoriului. Asa ca, ne-am pus parazapezile si am continuat.

Irina

Zapada mare mon'cher

Ajunsi in poiana de dedesubtul cabanei, am luat repede directia corecta. Caci data trecuta ne-am invartit orbecaind in jurul cabanei. Am avut atunci noroc cu cainele, care ne-a simtit si ne-a ghidat "acustic". Faza draguta e ca acuma erau 2 caini, care semanau aproape leit. Genul de caine care "se bate cu ursul". Mare, alb, cu o blana groasa si creata. Ne-au venit in intampinare, dand din coada stufoasa. Numai ca, unul dintre ei(as zice ca era masculul) l-a marait pe Cipri, fara vreun motiv anume. Moment in care, i-am lasat in pace de urgenta si am intrat in cabana. In cabana ne-am hidratat, am inghitit cate o prajiturica facuta de Irina (caci nici eu si nici Cipri n-am luat o farama de mancare la noi), am schimbat hainele ude, si am discutat cateva aspecte legate de fosti profesori. Iara inainte de plecarea spre varf, eu am iesit la buda. Cand ma intorceam, una din jivine ma astepta pe trepte, dand din coada. Eu, mare iubitor de caini si animale am zis sa-l mangai putin....numai ca jivina avea alte planuri. Si-a ridicat "buzele" si mi-a aratat intreg arsenalul de colti, maraind. Iara cand un caine face asta, e pericol iminent de a fi muscat. Noroc ca, cu un calm incredibil mi-am retras mana incetisor. Caci daca trageam mana rapid sau daca il mangaiam, sigur incerca sa ma guste. Si doar anul trecut la Curmatura mi-am promis sa nu mai mangai cainii straini, caci si atunci, unul din saint bernazii aia mari si blanzi a sarit dupa mana, asta in timp ce il mangaiam. Si nu recomand nimanui sa mangaie cainii straini caci chiar daca ei sunt blanzi si se alinta, nu pot stii ce au sub blana. Poate au o rana, sau au fost loviti in zona aia astfel incat sunt mai sensibili. Iar daca tu, tot bine intentionat, il calci pe bataturi, s-ar putea sa ai surpriza sa te muste. Iara cand esti intr-o tura de-o saptamana si esti la mama dracului pe coclauri, asta e ultimul lucru pe care l-ai vrea. Asa ca, atentie mare

 

Dupa mica pauza in cabana, ne-am urnit la drum. Indicatorul care anunta directia de urmat spre varf il gasiti in spatele anexelor. De la cabana pornind, ceata a lasat-o mai moale putin, astfel incat am reusit sa facem doua poze in care se vede "mai mult".

Iarna e la ea acasa

Urcand spre varf 

Daca tot am dus cu noi pioletul, am zis ca am putea repeta pioletul baston si franararea cu pioletul. Asta daca tot m-au invatat baietii in Hasmas. Si deci, nu-ti ramane decat sa repeti, caci reperitia e mama invataturii. Problema a fost gasirea unei suprafete pe care zapada sa fie destul de inghetata, astfel incat alunecarea sa fie mai rapida si deci, execitiul mai realist.

Cautand zapada magica

Poza de varf

Atentie la cornisa

Sub actiunea gravitatiei

Partea draguta dupa plecarea de pe varf a fost ca, intr-un interval foarte scurt, am ratacit poteca. Mergeam noi ce mergeam si cand ma uit la un indicator, cruce rosie. Ma sa-mi trag, zic in sinea mea. Pai noi eram pe banda rosie.Noroc ca am observat "la timp" , astfel incat ne-a luat "numai" 5 minute sa gasim cararea si marcajul bun. Iara dupa intrarea pe vale, Cipri zice in gluma: "ma, hai ca eu scurtez putin", vrand sa scuteasca vreo 20 de metri. Numai ca Cipri a cazut in zapada uda exact pana dupa piept. Iara in timp ce eu si Irina ne cracanam de ras, el s-a chinuit sa ajunga la liman.

Lenesul mai mult alearga

 Coborarea pana spre partea superioara a canionului 7 scari, nu s-a realizat deloc fara peripetii. Fiecare dintre noi "s-a varsat" de cateva ori. Faptul ca am coborat sub limita zapezii mai mult a ingreunat lucrurile. Caci apa de pe pietre a inghetat, creeand o pelicula invizibila foarte alucoasa.

Echilibru

In umbra canionului

Stalacmite de gheata formate la iesirea din canion

  De la canion in juma' de ora am fost la masina. In Brasov ne-am despartit de Irina caci ea ramas in camin, iara noi am purces spre Sfantu. Iara pentru motivarea Irinei in vederea participarii  si la urmatoarele ture, am parcurs in jur de 20 de km, cu o diferenta de nivel de aprox. 1150 de metri.
No, si cum totul e bine cand se termina cu bine, cand am ajuns acasa a intrat la marele fix o ciorba, o rulada, si evident, o bere.

Zari senine sa aveti!