marți, 12 aprilie 2011

Muntii Baiului

Cine: Iuli, Balan, Cipri si eu

Unde: in muntii Baiului / ulterior Piatra Mare

Cand: 10.04.2011

Parea ca in ciuda frigului, vom avea totusi vreme frumoasa

Asta a fost un weekend  in care absolut totul a picat neastepat.....vremea, locatia, oamenii si....problemele.
Sambata am fost gata gata sa plec cu Balan in Piatra Craiului. Pana la urma, m-am tras pe cur si am amanat tura cu o zi.
Locatia am gasit-o datorita/multumita lu' Ruxi, caci ea mi-a dat ideea cu Baiul. Adresez pe aceasta cale multumirile noastre. Balan si cu Iuli in seara plecarii inca nu stiau daca vin sau nu......asa ca telefonul a sunat la 6 fix. Da' nu era alarma, era Irina pe care o rugasem sa faca un "apel de verificare". Si s-a tinut de cuvant, si a facut. Si bine c-a facut caci Cipri a adormit si nu l-am putut trezi decat dupa mult insistente, cu intarziere de vreo 25 de minute. Si cum omul meu era in intarziere, eu mi-am permis sa ma misc lejer. Doar ca a venit mai repede decat ma asteptam si m-a prins cam in curu' gol....caci eu stateam la calculator belind ochii la harta si trasee.
Pana sa plecam, am vorbit cu baietii care mi-au confirmat ca vin, am stabilit intalnirea cu ei, apoi ne-am asternut la drum. Desi suntem in aprilie, geamurile au trebuit racaite caci erau inghetate bocna. Toate astea alaturi de vantul puternic care ne-a cam stricat frizurile in ultimele zile, au facut ca astazi sa nu fie cea mai frumoasa vreme. I-am dat lu' Blubi de mancare de benzinarie, i-am injurat inca o data p-aia care au scumpit iara benzina apoi am plecat spre Brasov.
Pe Balan l-am luat din intersectie.....omul echipat ca de Caucaz, caci plecase de-acasa joi, cu gandul ca merge la Balea, la concurs de schi alpin. Numai ca concursul s-a amanat, iara omul nostru n-a ajuns inca acasa.....de joi. La final s-a adevarit ca n-avea sa ajunga nici duminica.
Pe Iuli l-am luat "din drum" caci, am intarziat vreo 15 minute astfel incat se saturase sa ne astepte si a luat-o perpedes.
Ajunsi in Azuga, ne-am infipt la alimentara unde am mai cumparat cate ceva, apoi ne-am retras in masina sa ciugulim cate ceva. Mai niste covrigi, mai un litru de lapte, mai niste cereale.....apoi am pus rucsacii in spate si am pornit sa cautam marcajul. Caci ai de cautat, lipsa lor precum si a unui panou "de start" ne-a dat putin de furca. Pana la urma, l-am gasit pe un perete, foarte frumos facut si reprezentat. Toata zona limitrofa Azugii e cartata 3d. Cu foarte multe detalii as zice, in limita in care acestea pot fi reprezentate. Partea buna e ca e montata cu cap. Caci daca era pus la o inaltime mai joasa pana acuma era victima celor care, din plictiseala, se ocupa cu mazgalirea, zgarierea, ruperea si distrugerea afiselor/marcajelor de genul.

O surpriza placuta


Cipri la cucu-bau

Bucegii si Valea Cerbului, inundati de nori

Intrarea in traseu am facut-o pe un forestier care urca alaturi de partia de schi, asta fiind si planul de actiune. Urcam sus in varful partiei de schi iar apoi, urmand culmea principala, suim la 1923 m. Adica mai mult muntii Neamtului decat Baiului.

Gasca vesela

Primavara a venit / Si pe noi ne-a viscolit


No da', dupa 10 minute de mers o crampa imi sageteaza stomacul. Apoi inca una, si inca una, pana s-a transformat intr-o durere cumplita, insotita de o greata pe masura. Faceam o scurta pauza, apoi mergeam inca putin, apoi iara pauza si tot asa. Da' pauzele astea nu m-au facut sa-mi revin, in ciuda faptului ca am botezat locul in fel si chip. Mie-mi crapa obrazul de rusine in fata baietilor, iara ei incercau sa ma convinga sa renunt. Ceea ce am si facut, caci n-ar fi fost solutie sa continuam in stilul ala. In plus de asta, ratacisem poteca care n-avea marcaj. Asa ca, consolati cu ideea ca mai bine revenim cu alta ocazie, mai bine informati si intr-o forma mai buna, am coborat inapoi la masina.





Rafalele de vant dezgolesc din cand in cand norii de pe crestele Bucegiilor

 Si cum ziua e inca lunga, nu puteam merge acasa. Asa ca, la initiativa lu' Balan, am ales sa urcam in Piatra Mare, la cabana Susai. Asa ca, da-i bataie in Predeal, unde am lasat masina la cabana Cioplea, apoi i-am dat la deal. In mama lui de stomac, caci m-a lasat cu durerea. Mai trimitea din cand in cand cate-o crampa de ma indoiam ca litera C, asta asa, ca sa nu uit cat de tare poate sa doara. Urcam lin, ocazie de care profit sa mai discut cu Balan. Accidente pe munte, alpinisti temerari, trasee, termeni de alpinism, Noaghiu, Mititeanu, Baticu, Cristea, carti, pareri, amintiri...subiecte care nu m-ar putea satura vreodata.

Bate vantul frunza-n dunga...

 Si cum tot urcam noi, aud un latrat de catel, venind din vale. Ma duc pe o margine sa vad cam ce-ar putea fi, si, ma ingrijorez. Exact cand vroiam sa le spun baietilor ca latratul asta care se tot apropie ne-ar putea aduce "cadou" un urs in fata.....4 cerbi splendizi, treceau la 5 metri in fata mea. Ma ghemuiesc si fac semn baietilor....toti tacem malc iar ciurda traverseaza poteca 10 metri mai sus. Am reusit sa facem 2 poze mai reusite...


Toata ciurda asta era pusa in miscare de 2 caini. Unul mare care nu scotea un cuvant, si unul mic, coios,care latra de ziceai ca-i bagat in priza. Si cum urcam noi in dreptul urmelor ramanem prosti caci nu ne puteam inchipui cum mama ciorilor au putut sari bietele animale un ditai santul, care noua ne-a luat multi pasi sa-l trecem. Vreo 5 metri as zice...... asta pana am ajuns acasa si am vazut poza...care nu-i nici inclinata, nici modificata. Asta ca sa va puteti imagina ce forta poate avea un animal salbatic.
 Cipri a capturat perfect momentul sariturii, pacat ca n-a iesit incadrarea.
Unghi de decolare...
 Sus la cabana, s-a dus totul naibii. Defapt, nu mai e nici o cabana,e un ditai hotelu' in care se hodina posesori de jipuri, din judete mai sudice. Au si receptie, unde esti primit ca un cacat. Deasemeni, esti anuntat ca n-ai voie sa mananci decat "mancarea lor" in incinta cabanei...cu alte cuvinte, s-a dus totul dracu'. Prea mult nici nu stam, facem o poza cu Baiul dupa care ne hotaram sa coboram in padure, acolo unde furia vantului ne-ar permite sa mestecam mancarea mai comfortabil.

Acolo trebuia sa ajungem

Joska si Iulian
 Festinul a avut loc pe o cioata uriasa de brad, care ne-a servit drept masa. Asa ca, am scos brisca, slana, ceapa proaspata, banane si ne-am infruptat. In ciuda stomacului iritat, am putut manca fara probleme.



Ajunsi la masina, am luat-o spre casa. In Sacele l-am lasat pe Iulian, iara noi ne-am indreptat "la gara", la o bere. Dupa ce-am cautat indelung, am gasit o crasma decenta unde ne-am bagat la povesti. Balan ne-a impartasit din experienta lui, concursuri, echipament, tot ce vrei.
Dupa vreo doua ore, am zis sa mergem spre "casa", adica la masina, timp in care ne gandeam ce gatim diseara. Moment in care-mi vine in cap sa-l invit pe Balan pe la mine, mai stam la povesti, mai bem o bere....omul accepta, asa ca, nu dupa mult timp ne pomenim in drum spre Sfantu. Asta nu inainte sa ne facem cumparaturile la "penisupermarchet", unde am cumparat cele necesare. Caci am gatit peste.
Ajunsi in Sfantu, am lasat masina la Cipri, ca sa poate sa deguste si el o bere ca tot omul. Apoi, pana sa apara Gabita cu Mimi, noi ne-am bagat in Old man's pub la o nefiltrata. Si pe langa nefiltrata, Balan si-a gasit si "prietena"pe care-i hotarat sa o agate. Il atrage ceva anume la ea....da' nu-mi pot da seama ce. Defapt pot, da' nu vreau sa spun. Intr-o ora am si plecat spre casa, caci mai aveam si de gatit....bucatar ca deobicei a fost...nimeni. Caci toata lumea face cate ceva, unul curata cartofi, celalalt usturoi, al treilea prajeste carnea, si tot asa. Totusi, maestrul sef e fost ca deobicei Cipri, indrumat de mama. Am povesit, am ras, am ascultat muzica si am mancat.
Fooooarte dragut...

Toata lumea munceste

In asteptarea mancarii
Inainte de masa am bagat  " o santa", apoi ne-am infruptat. Toate stropite cu mujdei din belsug....dimineata inca era un damf de  usturoi in camera de-ti venea rau. Baietii au plecat repede. iara dupa. ne-am bagat si noi la somn. Dimineata mama-i sunata de tata.....cine-i gagica care doarme cu Tuti??? ....el dormea cand am venit noi aseara astfel incat n-a avut ocazia sa vada ca pletosu' e baiat. Dupa ce-am mancat dimineata, ne-am rockuit putin, apoi l-am condus pe Balan la gara, care a ajuns, dupa 5 zile, acasa.

Carari insorite!

Text adaugat ulterior:  Aveam in plan sa scriu da' am uitat. Acum exact un an ne-am cunoscut, la Curmatura. Asa ca tura asta e tura cu dedicatie, e tura aniversara. Cine stie, poate facem si un memorial pe viitor!

Carari insorite!

7 comentarii:

  1. Am...nevoie. Te distrezi hăăă ca am ramas cu ochii-n Soare? =))
    Las' ca o sa cunosc si eu o Eva,cum ai cunoscut si tu. :-p

    RăspundețiȘtergere
  2. ai-ul ala e un fel de exclamare, adica " eu gagica bai !?!?" =)) si lasa-o tu pe eva si vezi ca-mi esti dator,sti tu cu ce:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Balane, vezi ca Eva a zis ca ar merge si ea intr-o tura ceva...dar n'are cine sa o duca!
    Asa ca, mai bine mai treci prin Sfantu...:))

    RăspundețiȘtergere