Piatra Craiului

Unde: Piatra Craiului
Cand: 03.04.2011
Cine: Irina si cu mine
Traseu: Zarnesti-Fantala lu' Botorog-Poiana Zanoaga-vf. Piatra Mica-saua Curmaturii-Curmatura-Prapastii-Zarnesti

Stateam sambata seara si calculam. Si calculam. Si gandeam. Si iara calculam. Si, dintr-o data intra Cipri in camera si c-o voce belita ma anunta ca el trebuie sa renunte la tura, caci duminica e ziua de nastere  a lu' mamuca lui. Si el nu numai ca uitase, a mai si anuntat-o ca pleca sus pe munte. Asa ca, vazandu-ma singur cu Irina am hotarat ca o tura-n Crai ar fi perfecta. Asa ca am ales Piatra Mica.
Ceasul a sunat la 5 fara 10. Iara la 5 am primit apelul lui Cipri, de verificare, asa cum obisnuim noi. El ma sunase la rugamintea mea, chiar daca el avea sa ramana acasa. Si totusi a fost bine, caci Irina s-a facut ca doarme cand ar fi trebuit sa ma sune. Ea a fost mai norocoasa de data asta caci era deja in Brasov, astfel "primea" o ora jumate in plus de somn.
Si deci, la 5 jumate tropaiam spre gara. La pod, vad ca vine autobuzul....ma postez pe marginea drumului cu gandul ca soferul imi intelege intentia si, opreste. Chiar daca nu eram in statie. Numai ca. omul nostru n-a fost prea inspirat, astfel incat m-a lasat cu ochii-n Soare. Si, vazand autobuzul cum "se scurge" la vale, imi zic ca tot il pot prinde in statia urmatoare. Asa ca, un sprint cu viteza luminii ajutat de aburi de fasole ma face sa-l prind in statia urmatoare. Am alergat ca pentru un premiu la loto, si l-am si castigat. Ma felicit inca o data pentru c-am renuntat la fumat si m-am apucat de maratoane.
In Brasov ma intalnesc cu Irina care a venit mai repede, ca sa nu stau singur. Ii multumesc. Apoi ne suim in trenul de Zarnesti. Asta nu inainte sa sara o Aglaie de la ghiseul de bilete la gatul meu....cica sa stau mai aproape ca n-aude. Zau ca, n-as fi gandit ca la ghiseele cefere te pasc ciufutele. Norocul meu (sau al ei) cu geamul ala gros care ne despartea. Doamnei blonde care era sa-mi strice ziua ii doresc un calduros SuGhiTa PauL, si la multi ani!
In tren, povestind cu Irina nu putem sa nu-i remarcam pe compatriotii nostrii care, alaturi de o sticla de Unirea povestesc telenovele. Si nu bautura ar fi problema, ci faptul ca, (probabil ca si la mama lor tot asa fac) lasa gunoiul, unde-i taie capul.
Si deci, alaturi de caldurosul SGT PL (adica sughita Paul)

Romanii are talent

 Fara sa ne gandim prea mult, ne pornim spre Fantana lu' Botorog, strabatand Zarnestiul.

Nori peste vf. Turnu'

 Mergem tare si in mai putin de o ora ajungem la fantana, pe langa care trecem vajaind.

La deal

 Prindem rapid altitudine si in scurt timp ajungem in poiana Zanoaga unde ne intampina milioane de branduse si ghiocei. Tot aici incepem concursul de enumerat substantive proprii cu nume de flori.

Ne minunam minute-n sir, privind pajistea inflorata. Creasta Craiului se-nfatiseaza nord-sud ca o imens zid. Sus pe creste zapada inca e stapana. Noi insa, ne bucuram de primavara intampinata cu milioane de flori.
 Locul era atat de plin incat, tie-ra frica sa pasesti, de teama sa nu ranesti vreun biet suflet lila, sau alb.

Vestitorii primaverii

Din poiana Zanoaga nu ne complicam si urcam direct spre vf. Piatra Mica, scaldati din plin in Soare. Urcusul ne face sa gafaim putin mai ales ca eu am umplut rucsacul cu cateva pietre, pentru antrenament. In urcare intalnim cativa iubitori de frumos care aveau alaturi de ei 4 copii de 5-6-7 ani. Ei coborau, noi urcam. Irina a ramas masca. Eu, mi-am intarit convingerea vizavi de ce copii vreau sa am. Punct. Dupa vreo ora si putin pe cararea abrupta, am ajuns sus. Printre crengile de brad se zareau din cand in cand, ba creasta Craiului, ba Prapastiile, ba Bucegii.

Prapastiile vazute de pe muntele Pietrei Mici

Vecinul "de peste drum"

De-acolo venim

 Vantul a batut destul de relax toata ziua. In preajma crestei inca i se simteau razbirile iernatice, astfel incat noi ne-am facut cuib printre jnepeni. Am degustat singurul sandwich al zilei, apoi, timp de mai bine de-o ora, ne-am dezmierdat in bataia Soarelui. Nu ne mai venea sa plecam, era atat de bine. Raze de Soare spalate din cand in cand de cate-o adiere....de vis. Ne uitam la ceas.....inca 5 minute; apoi inca 5 minute....apoi alte 5. Intr-un final ne pornim caci n-am venit sa lenevim....facem poza de varf, mai admiram odata Bucegii si-o luam incet spre Saua Crapaturii.

Bine-i la Soare

Poza de varf....cu creasta in fundal

 Coborand spre Saua Crapaturii, suntem uluiti de priveliste. Stancariile verticale inglobate in palcuri de molizi dau farmecul Craiesei

...

 Zapada s-a dus. Partea nasoala e ca printre pasajele inguste de stancarii gheata inca persista...
Traseul a fost unul nou si pentru mine, astfel incat l-am savurat la maxim. Irina a coborat prima, eu dupa ea. Marcajul bun, lanturi in perete si vremea buna au facut un deliciu coborarea

Cabana Curmatura

Innotand prin marea de jnepeni

 Si cum totul a trebuit sa mearga la superlativ, Irina s-a descurcat de minune. De parca ar fi facut asta de cel putin 20 de ani, s-a scurs finut de-a lungul stancilor.

In actiune

 Din saua Crapaturii am ajuns repejor la cabana unde-am facut un mic popas. Mai mult pentru priveliste, caci prispa cabenei era intesata de muntomani si de....muzica populara.
Irina s-a pozat cu una din jivinele care anul trecut au dorit a ma gusta. Si de data asta, ca si atunci, ne-au intampinat cu caldura.

Si cum prea mult n-am putut zabovi, i-am dat la vale prin Prapastii, caci Irina nu le mai vazuse. Indicatorul anunta 3 ore pana in Zarnesti.....noi am mers tare si fara pauza si am ajuns la intrarea in Zarnesti in putin peste o ora jumate. In Prapastii, dezamagire mare. Cocalari si pitipoance, gratargii....dar si alpinisti, care catarau intr-un perete.

Prapastii

Si iar prapastii...

Asta principiu multistrat....

Echipa de doi, deasupra refugiului Salvamont

Unii zic ca seamana c-un mar. Altii zic ca seamana c-o inima

Si deci, parc national. Voi astepta cu mare drag lamuririle prietenului Radu, vizavi de exploatari forestiere

 Si deci, atentie mare in cine va incredeti. Am mai pomenit, pomenesc si voi scrie despre "montaniarzii" zileleor noastre. Dupa cum se vede, rucsac Solitaire, nu mai vorbesc de bocanci si haine ca n-am stat sa ma chiorasc la marca....cert e ca, stimabila " iubitoare de natura" a....furat. Ce-a furat si cat a furat sa apreciati voi, eu i-am transmis traditionalul SuGhiTa PauL. Inca o data, atentie. Asta vizavi de remarca lu' 'nea Mititeanu....."ce senzate falsa  de siguranta ofera cineva bine echipat". La fel zic si eu, nu marca defineste caracterul pro-natura al unei persoane. Subiectul, mai pe larg, in alte povestiri.
Ajunsi la gara, am dat de cearta lu' Pitigoi....se certau unii ca la usa cortului. Iara noi, a trebuit toata tiganiada, made in Romania, cu intrigi, su strambe si cu smiorcaieli ca le televizor.

Ultima poza a zilei

Ma rog, am savurat "o Harghiteana" dupa care am lua trenul spre Brasov. Iara dupa o alta jumatate de ora de povestiri in care Irina a ramas cu mine ca sa nu raman singur, am luat trenul spre Sfantu, iar Irina autobuzul spre camin.
In tren am mai stat la o bere savurand principalele momente ale zilei surprinse pe aparatul foto. Ajuns acasa mi-am cantarit rucsacul, caci imi parea cam greu. Astfel, m-am plimbat cu 26 de kg alaturi de Irina si o vreme perfecta.
Ture faine!