Sus vreau dom'le, tot mai sus!

Unde: Muntele Tampa

Cand: 20.04.2011

Cine: Cezar, Bogdan mic, Balan, Catalinux, Mircea, Cornel Mic si eu

De mult timp imi doream sa-ncerc catararea. Aveam si niscaiva promisiuni venite din partea CPNT Brasov, in special a lu' Cezar. Asa ca, intr-o frumoasa zi de miercuri, dupa ce vorbisem in prealabil cu baietii, m-am prezentat la Brasov, sa ma duca baietii la catarat. Dupa oaresce dificultati, am ajuns si la cladirea Modarom. (asta pentru ca nu prea cunosc Brasovul). Asa ca, in formula completa am urcat la "Faleza" de pe Tampa, unde maestrul Cezar a montat o mansa  pe "Scoala", traseu mai accesibil incepatorilor. Caci alaturi de mine si Mircea e incepator in ale cataratului.

Panorama

Maestrul Balan

Sensei Cezar

 Dupa scurte notiuni teoretice am trecut la actiune. Cu tensiunea la 200, am facut "primi pasi". Odata cu acestia, concentrarea a luat locul emotiilor. Numai ochi si urechi, mai ceream din jos cate-o indicatie asupra prizelor si a traseului de urmat. M-am simtit minunat, atata lume la picioarele mele (desi are doar o lungime), degete furnicand si sentimentul acela de plutire.... de nepretuit.

Subsemnatul

Rapelul.....o actiune aparte! Dar pana la actiune, trebuie sa lasi frica deoparte si sa te lasi "pe spate", sa cracanezi picioarele si sa cobori. Ma uitam la franghia aia si speram sa tina....iara fara sa vreau mi-am adus aminte de 'nea Baticu, de povestirile lui, de echipamentul lui, de traseele pe care le-a facut (preponderent alpinism dar si escalada, sau amandoua combinate, trasee pe care visez ca intr-o zi sa le pot parcurge).
Asa ca am lasat nedumeririle legate de rezistenta franghiei la o parte si am coborat. Ce sa zic, superb.

Din cer aterizand

Mircea

Catalin in actiune

"Chiatra" Mare, cum zice moldoveanu

 Dupa ce fiecare a urcat, am strans echipamentul si am pornit la sedinta CPNT-ului, la care am asistat. Dupa sedinta am fost pe Sitei, la o berula. Acolo ne-am intalnit cu o alta gramada de muntomani (sa fi fost toti cpnt-isti????) si cu Irina. S-a facut misto la greu pe seama mea si a lu' Balan, vizavi de bronzul nostru. Am fost numiti in toate felurile, de la negrotei la ciori. Mai rau, eu am inceput sa naparlesc, fata mi se cojeste in valuri si arat ca un zombi. Dar ce mai conteaza asta atata timp ceru-i albastru si fetele-s dragute?
Dupa bere, a venit timpul sa invat un alt traseul din Brasov, s-anume cum ajungi din Sitei la gara.....ca cica trebuie sa mergi si acasa, nu merge sa dormi pe strada. Si deci, iesi din bar spre dreapta-inainte-dreapta-inainte-inainte si ajungi la gara. Atata am retinut si mi-a si ajuns. Asa ca dupa o alergare sanatoasa, in vreo 9 minute am ajuns la gara, unde am luat trenul. Rusine celor de la CFR ca nu coopereaza cu Regiotrans-ul. La noi ca la nimeni....
In Sfantu, ca sa nu mai pierd vremea, cum a oprit trenul m-am dat jos si pana acasa nu m-am oprit.


In concluzie, o zi minunata. Multumiri partenerilor de pasiune precum si celor care au facut-o posibila.
Astazi scoatem si o urare noua,
 Prize faine sa aveti!