Un ghid mai mic

Unde: Muntii Persani, Cheile Varghisului

Cand: 15-16.07.2011

Cine: uncle Yves si eu

Vacanta unchiului Yves, sortita sa se desfasoare si in Romania a ajuns si pe meleagurile mele. Si cum timp aveam berechet iar unchiu'-mare amator de natura, munte si excursii- isi dorea ceva nou de vazut, am zis sa mergem impreuna in acel loc minunat pe care l-am mai laudat- Cheile Varghisului.
Asa ca, relativ pregatiti am plecat spre Varghis. Si zic relativ caci au ramas acasa amanunte gen gratar, fund de lemn si altele asemenea.
Deci, aventura incepe inca de prin din sat, cand faci dreapta spre chei. De acolo ai de mers vreo 14 km pana la locul faptei. Drum naspet, gropi multe, denivelari si mai si, noroi -exact cocktail-ul ideal pentru descurajat manelofrenu' de Dambovita, Ialomita, Dolj, Gorj si altele care se termina cu iţa, sa nu vina.
 Ajunsi la locul faptei, esti rupt de lume. Semnal la telefon cu taraita, magazin ciuciu.....lume buna in schimb. Parcam masina, ne echipam si fara sa mai pierdem vremea plecam in "misiune".

In canion

Uncle Yves, francez neaos de la mama lui se arata incantat de ce vede inca din primele minute ale expeditiei. Nu-si prea poate imagina cum un asemenea loc e atat de putin cunoscut, atat de curat si de.....frumos. Inaintam prin canion, peste podete, peste parau. Cu privirea-n sus si cu gatul amortit imi releva aspecte  din trairile alpinistului ce-a fost candva.....ar merge un cocot, imi zic in minte. Las' ca vin in curand cu taica Balan si cu alti cativa si-om vedea ce iese.
Pentru prima zi ne propunem sa exploram pestera mare Orban Balazs, in limita echipamentului. Asa ca, in racoarea apasatoare ce ne intampina la intrare, facem 2-3 poze, apoi intram in bezna absoluta.

Vedere din gura pesterii, Turnul Csalla (daca nu ma-nsel)

Gica exploratoru'

 Mi-am tot zis ca voi cauta, cumpara si studia ghidul creat de un anume domn D. Greu de gasit insa...asa ca, din amintirile explorarilor precedente, il conduc pe unchiu' prin huda intunecata. Desi a avut oaresce temeri, l-am dus pana in sala mare, de unde am facut rapid cale intoarsa caci l-am simtit oarecum panicat.

Asa ca, continuand traseul prin canion decidem sa urcam sus, spre un punct de belvedere si spre cararea Lupilor. Traseul urca sustinut si in scurt timp ajunge intr-un soi de gol apin, de unde se poate admira toata valea.

Vedere de sus

Vedere spre Meresti

Yves

Vedere asupra taberei

Ajunsi sus, ne-am postat la Soare intre niste stanci, delectandu-ne indelung ochii in salbaticia tinutului. De aici am coborat apoi (cam blana as zice) direct in "base camp", unde a urmat camparea efectiva. Adica pus cort, facut foc, facut mancare, adus apa, cara lemne si altele. Si cum aparatul meu foto s-a stricat, mi-am exersat inconfundabilul talent pe Lumix-ul lu' Yves.

Cine cea de taina

Atacati!

Noaptea a venit ca picata din cer. Doar licaririle focurilor mai spargeau din bezna apasatoare a intunericului care luase in primire intregul tinut. Pentru un plus de siguranta si comfort, am decis sa tin focul toata noaptea, caci avem sanse sa ne viziteze stiti-voi-vine. Asa ca, pe parcursul noptii am iesit de 3 ori sa mai aranjez focul si sa pun combustibil pe el. Pe la 3 dimineata, linistea mormantala ce domnea e sparta de........uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Niste vuiete  foarte ciudate, zici ca intrasera marmotele in calduri si chemau Spiritu' Craciunui Trecut sa le-o traga. Uncle Yves ma trezeste, si-mi zice sa ascult vuietul......no drace, imi zic, sa vezi ca a venit ursu-n tabara si astia fac ca trenu' ca sa-l sperie. Nici o grija ii zic, ne descurcam noi...scot capatana afara din cort si ascult din nou. Aceleasi vuiete ciudate, aplificate de un ecou pe masura se auzeau din zona canionului......in cortul nostru forfota mare, unchiu mesterea ceva de zor. Cand ma uit la el, isi montase cutitasu' de la Decathlon si il tinea in mana de parca ar fi tinut un Kalasnikov, moment in care n-am mai putut de ras si am iesit afara din cort......acuma adevarul e ca trebuie sa te simti foarte ciudat cand vii intr-o zona in care sunt mai multi ursi decat in intreaga si mult-iubita Franta, care, cu un teritoriu de 2 ori ceva cat tara noastra si care inglobeaza o buna parte din Pirinei, Alpi, Masivul Central Francez, etc ar trebui sa fie un real exemplu in materie de biodiversitate. Cu atat mai mult cu cat acolo chestia numita protectia naturii functioneaza. Protectia naturii la ce le-a mai ramas, ca au cam modificat totul de dragul, atentie, civilizatiei. Cu alte cuvinte, "ba" baieti, canalizare si apa curenta la 4000 m aveti, autostrada la 4000 m aveti, statiuni montane pe toate "dealurile" aveti.....da' ursi aveti? Aveti o pula! Scuzati expresia "o".

Si deci, intr-un tarziu, vuietele au incetat. Cred ca Spiritu' Craciunului a indoit cam toate marmotele din areal....asa ca acestea, multumite la randul lor, au luat drumul somnului. Dimineata ne-am trezit devreme caci cortul incepuse sa semene a cuptor...am impachetat totul si am plecat iara in tura, de data asta sa exploram mai mult canionul. Aproape de intrarea in canion, ce sa vezi?....vreo 3 lazi de bere golite, oameni mahmurind, dezmat total. Atunci ne-am prins noi ca defapt astia-s autorii gang-bangului de asta-noapte, spargatorii de gaoace, recte violatorii de marmote.  S-am mers noi ce-am mers, si-n stanga, si in dreapta, am descins in alte cateva pesteri izolate (inchise publicului in mod normal), unde dupa cateva poze, am hotarat ca trebuie sa ne reintoarcem cu echipament serios de pestereala.

Ca-ntr-o capela

La una din trecerile peste parau e legat un cablu gros de otel. Astfel, cei cu sange-n oua pot alege varianta de a traversa "prin aer". Alternativa consta in trecerea unui ditai paraul, cu o apa rece ca gheata si bolovani uriasi. Eu, am facut pe maimuta.

Poze cu maimuta, 3 la 10.000

Dupa multe poze, ne-am reintors catre tabara, apoi catre casa. Una peste alta, a fost o tura foarte reusita in care sper ca si uncle Yves s-a simtit bine.
Si daca tot am dat-o in fineturi, luati-o p-asta

Salut!