Triatlon Cupa Haromszek

Cand: 07.08.2011

Unde: lacul de la Reci

Scop: parcurgerea probei de triatlon, distanta olimpica; inot/bicicleta/alergare 1,5/40/10 km. Aici au fost putin mai putini, caci conditiile au impiedicat parcurgerea exacta a distantelor olimpice. Contrar altor ani, proba de bicicleta s-a tinut pe teren accidentat, si nu pe asfalt.

Cine: Andi, Florin, Gabita, Cipri si eu; echipa de forta CPNT; Teo mica, Balan si Cornel.

Povestea cu triatlonul a inceput de multisor asa. Mai exact de dupa ce l-am cunoscut pe taica Dan. Asadar si prin urmare si antrenamentele tot impreuna le-am facut, in special pe cele de inot unde persoana mea nu exceleaza de niciun fel. Ba mai mult, cred ca am reusit sa dobor mitul conform careia nativii din zodia "peste" sunt buni inotatori.

Si cum ieri am fost in Piatra Craiului unde am facut o tura de incalzire, eram nerabdator in privinta concursului, mai ales ca pentru mine era ceva nou. Dan din pacare a ratat concursul caci si-a adormit gatul cu 2 zile inainte de concurs. Adica si pe munte tot cu gatul intepenit a venit, in speranta ca poate poate isi da drumul....n-a fost sa fie. Noi din tura de munte am ajuns acasa, am completat la bagaje cu ce trebuie pentru concurs dupa care am plecat la Reci. Acolo ne-am intalnit cu Teo mica, Cornel si Balan, care participau impreuna la proba de stafeta. Am pus cortul dupa care am mai stat la un mic taifas. Surpziza serii a venit din partea lui Florin, care ne-a pregatit un pepene cu vodca, racit bine. Din pacate, eu numai am degustat caci dimineata era concursul.....am ajuns sa urasc surprizele, mai ales alea care apar la momentul nepotrivit.

Ce bunatate....

Dupa o noapte de odihna, dimineata m-a gasit in mare odihnit, dar cu mici emotii.

Tzuculas somnoros

Din ciclul "cucule, trezeste-te"

 Dupa micul dejul am mai lucrat putin la bicicleta, am pregatit totul, sedinta tehnica, apoi start.

La start pe malul apei forfota mare, nume mari aliniate. Numai Postoaca bajbaie dupa balize. Bai tata, rau e sa fi chior....aia explicau acolo cum ca fiecare baliza trebuie ocolita prin partea ei stanga. Bine bine, asta am priceput, da' unde-s balizele? Pana la urma m-am tinut cumva dupa pluton si in felul asta am vazut si eu unde-s balizele. Inotul in sine, o provocare; era clar ca e punctul meu slab si deci mi-a fost frica sa trag prea tare de mine caci mai sunt 2 probe, fiecare cu greutatile ei. La inot, partea tare a fost cu iesitul din apa...pai nene, dupa 40 de minute de inot destul de intens, cand schimbi orizontala cu verticala te cuprind niste ameteli greu de exprimat in cuvinte, cel putin pe mine. Combinata cu lipsa ochelarilor, toata treaba cu iesitul din apa si alergatul pana in standuri a devenit o cursa de alergat pe 7 carari.

Pe ultima suta de metri

Gata inotul

Ajung la standuri....putine biciclete, caci am iesit printre ultimii din apa. M-am echipat repede, am sarit pe bita, am mers 10 metri si am tras o tranta de-am ridicat praful de la sol. In crunta-mi disperare de a recupera pozitii, suplimentate din belsug cu ameteli nasoale, dupa nici 10 m, acolo de fata cu toate gagicile frumoase, Postoaca al meu testeaza consistenta solului...

Ne miscam si noi mai cu talent

Putin somnoros, testam moliciunea solului

Evident, dupa 3-4 sute de metri de bita mi-am revenit si-am inceput cursa. Caci bita era clar punctul meu forte, deci trebuia sa recuperez. Tancul secuiesc s-a comportat formidabil, secerand dusmanii la greu. Cred ca am dovedit din nou ca cel mai important e pilotul, apoi masinaria....peste un anumit nivel, intr-adevar, deja conteaza si cu ce agreagat te dai. Da' pana acolo, tu esti cel pe care trebui sa pui accent, sa te "auto-imbunatatesti". Cand ai ajuns "acolo", da, poti zice ca " da' domne, bicicleta slaba ma trage in jos. Pana atunci, spor la treaba!

In actiune

Dupa bicicleta a urmat alergarea....ce sa zic, ma asteptam sa evoluez bine. Numa' ca s-a intamplat putin diferit, in sensul ca m-am cam taiat intr-a treia tura, asa ca am mers la pas. Imi era atat de foame incat imi venea sa mananc pietre. Numai mancare vedeam la orice ma uitam....a fost oribil sa stii ca la numai cativa km poti manca ca un porc...no dar fiind si primul triatlon, lipsa de experienta si-a spus cuvantul. 1-2 geluri ar fi mers la fix imediat dupa inot, parerea mea. Apoi la toate astea se mai adauga si caldura, care la inceputul concursului era ok, acum insa la ora 13 era criminala.
Pana la urma la sfarsitul turei a 3-a am mancat un Fagaras (jegu' meu de ciocolatica favorit) si zici ca atunci am inceput cursa, alergand a 4-a tura ca un nebun. In mod sigur ca a fost ceva psihologic, caci in practica nu se explica "efectul" dat de un jegulet de ciocolata.

Haida tatiiii, se auzea cand treceam prin zona startului

Dupa 9 km alergarea a luat sfarsit, la fel si concursul. O experienta placuta as adauga, putin chinuita de lipsa mea de experienta si caldura crunta. In rest, numai de bine!
Despre organizare.... concursul asta se vrea cel mai de traditie triatlon de asfalt din tara asta si a fost organizat de catre cei de la Alpinsport. Chiar daca mi-s cunoscuti si prieteni (unii dintre ei), e bine sa recunoastem ca e loc si de mai bine. Organizarea in sine a fost ok, traseele bine stabilite, chip-uri, posturi de alimentare ok.....taxa prea mare in schimb. Plus locul intai furat fara voie (sper) celor de la CPNT, care au castigat in realitate proba de stafeta.

Felicitari echipa CPNT Brasov, locul 2 (1) la proba de stafeta

Dupa concurs am stat la bere si mancarica din belsug, apoi plaja si Soare. Ca de apa nu prea mi-a fost dor.
Ne vedem la anu', pana cand voi pune la punct inotul, plus celelalte perfectionate evident.
Si la mai multe!