Marathon Piatra Craiului Salomon

Data: 01.11.2011

Unde: Piatra Craiului

Scop: participarea la cel mai tare si mai renumit maraton montan de pe meleagurile noastre, respectiv terminarea concursului cu un timp de sub 6 ore.

Click pe film, sa va faceti chef

Din Sfantu am plecat la concurs Bogdan, Dan si Sorin, fiecare dintre noi participand. Echipa tehnica: Daniela, Mandi, Cipri, Andi si Diana.

Inca zambind

Toata treaba asta cu maratonul a inceput cam acum un an, cand mi-am zis ca ma las de fumat. Si atunci aveam conditie fizica si suflu, cat n-au 10 neantrenati. Doar ca sportul nu se pupa cu tigara. Asta cu fumatul se intampla pe 12.10.2010, iar ziua urmatoare, pe 13, am facut primul antrenament pentru maraton. Atunci, starnit si de ironiile ieftine venite din partea anturajului (caci din 7 insi, toti 7 fumam....hehe ce mai poşteam la noptile alea lungi de remi...) am zis ca trebuie sa am o motivatie puternica, una frumoasa chiar. S-atunci mi-am zis: "Sula verde, te duci la maraton...s-asa te dai mare sportiv, sa vedem daca esti in stare sa alergi aia 42 de km. Si din ziua aia, am inceput sa ma pregatesc....aveam la dispozitie un an, fara cateva zile. Planul era ca pana la MPC, voi mai alerga minim un alt maraton, montan neaparat. Ceea ce nu s-a intamplat pana la urma dar no. Plus participari la cat mai multe si variate concursuri.
Si deci, m-am apucat...la inceput greu tare, nici n-aveti idee ce zemuri satanice au iesit din mine pana m-am "curatat" cat de cat. Apoi n-aveam tehnica...e greu tare cand faci ceva de unul singur, cand nu e nimeni sa iti arate, sa iti explice, sa te motiveze....la capitolul asta Balan m-a ajutat mult, multe din aspectele teoretice si chiar practice fiindu-mi aratate de el. Ati zice "nu e vreo stiinta extraterestra alergatul asta"... si aveti dreptate. La nivel de alergat 4 ture de stadion sau 2 de parc n-o fi, dar cand e vorba de distante mari, cu teren accidentat, diferente de nivel mari ( peste 2000 m!),  totul se schimba. Basca daca mai ai si pretentii de la tine, "sa scoti ceva"...
Asadar, inceputul greu tare....dar saptamanile au trecut iar eu am reusit sa ma tin de treaba, fara a mai atinge tigara de gura, vreodata. Ba mai mult, am devenit cel mai mare anti-fumator, majoritatea certurilor cu mamuca si cu soramea fiind din cauza asta...totodata, am hotarat atunci ca banii pe care ii dau pe tigari, sa-i dau pe excursii, echipamente si alte minuni.
Asa ca, anul a trecut, antrenamentele au curs garla. Intre timp misiunea mea s-a mai usurat un pic, caci l-am cunoscut pe taica Dan, "baiet" care a mai facut asa ceva si care intr-un fel sau altul, promoveaza miscarea si sporturile montane. Mai pe scurt, e bine sa vezi ca nu esti singur!

Hop si noi

......................................................................................................................................................................
Ziua concursului: ajungem in Zarnesti, eu cu emotii destul de mari. Ridic pachetul de concurs, ne echipam si ne apucam de incalzire. La start lume multa si buna, o gramada de cunoscuti etc etc. Startul l-am luat pe Ac/Dc, Thunderstruck. Evident ca e trebuit sa trec si peste micile ganduri negre, care inevitabil n-au intarziat sa apara....daca nu m-am antrenat destul; ce moastea caut eu aici, uite aia ce picioare au; daca ma fac de cacat si nu termin?; ma rog, cred ca le-am gasit raspunsul la fiecare  in 5 secunde, ca la automotivare ma pricep.

No, start atunci!

Aliniati la start...m-ati recunoscut da?! Sunt acolo, in alb...

Imediat dupa start, emotiile au trecut, totul s-a risipit parca. Am inceput sa alerg si sa depasesc lume...de timpii intermediari din punctele de control nu ma intrebati, ca n-am chef sa-i caut. Cert e ca am mers binisor, mai bine decat ma asteptam...

Alergand spre Saua Joaca

  In urcarea spre saua Funduri nu m-a intrecut nimeni, semn ca Maria-Sa, Muntele, m-a cladit cum trebuie in fiecare weekend de peste an cand m-am dus la Dansul. Ajuns sus in sa, m-am dat rapid la vale spre Spirlea-Plaiul Foii.

In jos pe Valea Urzicii

Pe la Marele Grohotis

Si pe portiunea asta am castigat vreo 15 locuri cu Nightwish-ul in casti....asta pana am pierdut castile pe undeva. Dup-aia cu telefonul pe difuzor, canta Tanja de rasuna tot Craiul.

Bunny-hop

La Spirlea, Bogdan mic si Cezar ma incurajeaza si astfel mai castig incredere. Dupa coborarea de la Spirlea m-a luat si durerea de ficat, pe care am resimtit-o puternic pana la Plaiul Foii. Aici primesc incurajari noi de la Daniela si Mandi, precum si de la restul galeriei. Ciobanas fiind, nimic nu ma remonteaza mai bine ca niste branzeturi. Asa ca infulec cateva bucatele si pornesc cu forte noi spre Diana, pe Valea Ursilor. Adica "cireasa de pe tort", cum ii spun participantii. La urcare am facut ravagii printre concurenti, castigand vreo 20 de locuri.

Plaiul Foii

De la Diana da-i blana in jos si durerea de ficatei apare iara. Ma adun si ii dau inainte.

Feelin' good, multam fain de poze Cindy si Nico Verhelst

La final am ajuns dupa 5h22m, pe 18 la categoria mea si 48 la general. Deci cu 40 de minute sub limita propusa. Imi tare multumesc si ma felicit. La anul am un nou obiectiv...
La finish am stat la povesti cu cei care au terminat, incurajand pe cei care soseau.

Sorin la hidratat, Plaiul Foii

Urmatorul de la noi a venit Dan cu 6h40m, apoi Bogdan cu 7h55m si Sorin cu 9h38.

Dan, 6h40m

Echipa tehnica, asteptand coechipierii

 Cred ca am ramas printre ultimele 20 de persoane care au ramas acolo pana la ultimul concurent. Ma intreb oare, nu e frumos sa-i incurajezi si pe cei care vin mai la urma, care au izbutit mai greu? Dar au izbutit! N-au facut si ei oare, aceeasi cursa pe care ai facut-o si tu? E adevarat, nu in acelasi timp, dar nu toti s-au nascut pentru a fi sportivi performanti. Pentru unii alergarea unui maraton e o motivatie, pentru altii e o limita, pentru altii un concurs oarecare. Apreciez mai mult unul care, condus de o motivatie (oricare ar fi ea) reuseste sa invinga toti piticii aia care-ti spun: <sa stai acasa si sa nu iesi afara ca racesti; sa nu te chinui; sa stai sa te odihnesti (de parca in cosciug n-ai avea destul timp); sa  nu faci aia ca e prea periculos, etc etc.>.
Pentru mine primeaza cel care isi urmeaza si are puterea de a-si indeplini visul, oricare ar fi el. Cu totii am fost (sau suntem, de ce nu?) la inceput, si niciodata n-a fost usor. De asta cred ca e cu adevarat important sa ne sustinem, caci pana la urma promovam aceeasi chestie....barem asa poate iesim din sindromu' de "tara de fotbalisti", in care ne afundam tot mai rau.

Lasand filozofiile de dimineata devreme la o parte, dupa terminarea concursului ne-am dus la un duş fierbinte, apoi la premiere. Mancare buna, atmosfera pe masura.

La premiere

Locul 18, M 18-29

Daca-ti spun "mentor", promiti sa nu te dai mare?

Dupa ce totul s-a terminat, ne-am dus la somn, la Gura Raului. Caci acolo ne-am pus corturile. Am mai gatit o portie de paste hidratate din belsug cu o bere rece, apoi un somn profund. Profund multumit.

Din nou, bucatarii

PS: Pe post de feedback, multumiri speciale celor care au organizat concursul, impecabil. Posturi bine alimentate, asistenta pe traseu buna, poze, mancare buna. Nota 10.
Sa ne vedem cu bine la anul, intr-o forma si mai buna.

Ca si minusuri, foarte mici dealtfel, 1.incercati sa puneti niste bude (scuze de exprimare) undeva langa start /sosire. Nici scoala nu era departe, dar no, e altceva cand sunt chiar acolo.
 2. la anul ventilati cumva sala de premiere mai bine,caci am murit de cald, la propriu.

Dimineata am plecat in tura, in Crai, dar asta e o alta poveste.