Memorial Mike Csaba

Data: 16-18.03.2012

Unde: Mădăraș-Harghita

Scop: Cupa memorială Mike Csaba

Cine: Bălan, Bogdan mic, Vlad Spiru (zis și Brăneanu) și eu. Ulterior Andi, Cipri, Mimi și Găbiță.

Plecăm vineri la amiază în formulă de 4 spre locația harghiteană. Deși în depresiune zăpada a cam dispărut, avem speranțe mari că acolo sus, pe culmea harghiteană, ea încă există. În mașină înghesuială mare nenică, căci  stăm cu schiuri, cățel si purcel în brațe. Da ce mai contează detaliile astea când mergem la munte....așa că plini de optimism ajungem direct la locația concursului  bine hidratați. Deși afară e puțin cam umbră și sunt vreo -15, conform planului ne apucăm să punem corturile....în parcare. După îndelungi lupte cu rahații de căței împietriți de 3 luni in zăpadă, reușim să curătăm cât de cât locul, și punem corturile. După am băut o bere, și cred (cred ?!) că ne-am culcat...

Montarea cortului

Prima seară ai fost cam scump la atingere, colega

Dimineața ne găsește cam ca pe rahații ăia de aseară, cu excepția că noi suntem niște rahați cuvântători - adică mai și vorbim. Unii vorbim doar când suntem întrebați, alții total de-ampulea. No mă rog...
Ne trezim noi fain frumos, ne adunăm cât de cât, mergem să ne furajăm, după ne echipăm, încălzirea și hai la start. Între timp apar și susținătorii noștri covalpiniști.
La start, lume bună dar destul de puțină...

Jó papa

Concursul a fost foarte fain. Urcări faine, coborâri grozave și ce contează cel mai mult, zăpadă căcălău. La sfârșitul concursului am venit pe 7 la categoria mea.

După concurs, toată amiaza m-am delectat cu schi, căci covalpiniștii mei își luaseră ski-pass pe toată ziua. Soare, zăpadă, prieteni buni și voie bună....n-am putut decât să mă înfrupt până la refuz.

Gasca

Andi

Mimisor

Ioska si teleschiul

A urmat apoi un gulaș secuiesc delicios, în care carnea depășea numeric de două ori cartofii. Murăturile și berea rece au tranformat masa într-un adevărat festin...
Cu burțile umflate, am asistat apoi la festivitatea de premiere, unde Bălan, Brăneanu și Bogdan mic au fost premiați. Spre seară, covăsnenii mei au luat drumul casei, așa că eu am rămas singur și am admirat unul din cele mai frumoase apusuri din câte mi-a fost dat să văd. Seara m-am reîntâlnit cu băieții mei sosiți din tură , apoi ne-am dus la cheful organizat pentru noi într-una din pensiuni, în cinstea celui care a fost Mike Csaba.
Au urmat, evident, povești și povestiri despre ascensiuni pe marile vârfuri ale lumii, visuri și planuri mărețe, totul in compania unor oameni adevărați, camarazi.

Spre 3 dimineața am luat drumul cortului și al somnului...a doua zi, ne-am trezit voioși si hotărâți de tură. Așa că n-am zăbovit prea mult și am luat drumul vârfului, pe traseu nemarcat. Zăpada de un metru jumate și soarele au făcut deliciul zilei!

Poză de vârf

După vârf, ne-am despărțit de Bogdan mic, care s-a reîntors în tabără să recupereze mașina, urmând să ne întâlnim la baza muntelui. Adică noi am coborât printr-un ditai pulverul până la baza muntelui, unde ne-am proptit la soare...

A urmat apoi drumul spre casă, în care am făcut mișto de toți și de toate....la Bixad, evident a trebuit să oprim. Căci nu numai că am ajuns pe pământ covăsnean, dar am ajuns la locul meu preferat de joacă. Și zic asta căci după multe concursuri vin aici să-mi dezmorțesc ciolanele în apa minerală.
Așa că, până băieții s-au furajat, eu am făcut baie. Pe principiu "sare prostu' în fântână, sărim și noi după el"  a intrat apoi și Bălan. Nu de alta, da' îl renegam dacă n-o făcea. Și uite așa au ieșit pozele de mai jos...

Vlad singuraticul....:))))))))

După o băiță bine-meritată, am ajuns în Sfântu unde băieții au scăpat de mine....
În concluzie, un weekend foarte reușit. Poate cel mai reușit de peste iarnă.

Cât despre eveniment, nu pot decât să îl recomand. Oameni de nota 11, organizare perfectă, condiții ireproșabile. Se vede că e un concurs făcut cu multă dăruire și pasiune, în memoria celui care a fost Mike Csaba - un mare iubitor de munte și natură.

Să ne revedem cu bine și la anu'!