Brasov Marathon

Unde: Piața Sfatului, Brașov

Cand: 19.05.2012

Cine: Andi, Irina, Cipri, eu + gasca CPNT; alti zeci de concurenti

Iată că a venit și rândul Maratonului Brașovului să aibă loc. Și cum e organizat de prietenii de la CPNT, nu aveam cum să lipsim. Nici cu o mână de voluntari, nici cu un concurent.
Așa că dis-de-dimineață ne-am întâlnit în punctul zero al Brașovului, respectiv Piața Sfatului. Aici forfotă mare, lume bună și un cer cam întunecat. Voia bună compensează însă lipsa Soarelui.

Piața Sfatului și locul startului, văzute de pe Tâmpa

Ședinta tehnică

Așadar, Andi, Irina și Cipri se duc cu restul voluntarilor pe traseu, eu mă duc să mă înscriu, apoi la încălzire. Startul mă surprinde puțin nepregătit și din nou plec cam din spate....îmi propun să nu plec tare, căci starea mea generală nu e prea grozavă. În scurt timp o ajung pe Cindy, și îmi propun să mă țin scai de ea, orice ar fi. Începem și urcarea pe sub Tâmpa și încep să mă simt mai bine. După primii 3-4 km simt că m-am încălzit suficient și încep să trag....trec prin posturi cu arbitri (evident mai toți cunoscuți) de unde primesc încurajări și aplauze care mă fac să vreau să depășesc continuu.
 Între timp ajung și la băieții mei care mă încurajează frenetic. De la ei încolo începe cursa....treptele lui Gabony, un urcuș blană care scoate și sufletul din tine.
Ajuns sus, într-unul din posturile de control îl întâlnesc pe Bălan. Evident omul mă incurajează cu un șut zdravăn în fund și o palmă pe spate. Bine-nțeles că au efectul scontat și deodată încep să alerg mai bine....între timp ajung și sus pe Tâmpa de unde priveliștea e superbă.
...........

Feelin' good

A urmat apoi alergare și iar alergare, traseul a fost mirific iar eu m-am simțit extraordinar. Asta până la un moment dat când am reușit pentru prima oară în istoria competițiilor la care am participat, să-mi luxez glezna. Dar într-un mod foarte urât, am auzit cum a trosnit deși aveam caștile în urechi și muzica la maxim.

        Târâindu-mă vreo 300 de metri cu o durere groaznică, sunt depășit de primele 2 fete și de vreo 6 baieți. Ajung în postul următor unde Breaza mă încurajează să continui, căci sunt destul de "prin fată". Torn câteva pahare de apă rece pe gleznă și-mi zic că trebuie să continui. Asta deși e deabia km 12 al cursei.
 Așa că mă apuc să alerg, mai mult sărind pe un picior.....doare al naibii, strâng din dinți, din buci și mă gândesc la ce concursuri urmează să particip. Asta nu trebuie să fie decât pistol cu apă îmi zic....și tot alergând încet încet glezna își mai dă drumul. Prind curaj și îi dau cât pot....la a doua urcare pe Tâmpa sunt din nou în spatele lui Cindy și a băieților care m-au depășit. I-aș putea depăși ușor dar îmi dau seama că nu merită, mă vor depăși fluierând la vale. Așa că urcăm împreună până pe Tâmpa, de unde evident că nu i-am mai văzut...în Răcădău mă întâlnesc cu Timea și Freddie care mă susțin. Apoi din nou cu Cipri și Andi....de aici mai sunt maxim 4 km până la finish. Alerg cât pot, între timp mă mai depășește un tip dar se vede finalul și asta contează.
În final am terminat pe locul 10 la categoria mea, respectiv masculin 18-29. La Open masculin pe 27 din 112 concurenți și la general pe 29 din 137.

Spre finish

Finish

După finish au urmat povești, felicitări, mâncarică, bere și premiere.

Irinuca

Ioska și Andi

Poza covalpiniștilor, din păcate aici fără Irina

După premiere covăsnenii mei au plecat spre casă caci aveau treabă. Eu am rămas să ajut la strângerea taberei, apoi cu organizatorii la o bere in Tei.
De aici, am fost la Freddie unde am gătit și am mâncat un ditai puiu'. A doua zi, cu glezna umflată și cu bagajele în spinare am plecat spre București, apoi spre Italia (asta ca să mă și laud). Ieri m-am întors, de aici și întârzierea privind povestea maratonului.

În concluzie, un concurs foarte reușit. Felicitările mele și ale noastre, pe această cale!

PS: poze de la Maratonul Brasovului