Brasov Marathon

Unde: Piața Sfatului, Brașov

Cand: 19.05.2012

Cine: Andi, Irina, Cipri, eu + gasca CPNT; alti zeci de concurenti

Iată că a venit și rândul Maratonului Brașovului să aibă loc. Și cum e organizat de prietenii de la CPNT, nu aveam cum să lipsim. Nici cu o mână de voluntari, nici cu un concurent.
Așa că dis-de-dimineață ne-am întâlnit în punctul zero al Brașovului, respectiv Piața Sfatului. Aici forfotă mare, lume bună și un cer cam întunecat. Voia bună compensează însă lipsa Soarelui.

Piața Sfatului și locul startului, văzute de pe Tâmpa

Ședinta tehnică

Așadar, Andi, Irina și Cipri se duc cu restul voluntarilor pe traseu, eu mă duc să mă înscriu, apoi la încălzire. Startul mă surprinde puțin nepregătit și din nou plec cam din spate....îmi propun să nu plec tare, căci starea mea generală nu e prea grozavă. În scurt timp o ajung pe Cindy, și îmi propun să mă țin scai de ea, orice ar fi. Începem și urcarea pe sub Tâmpa și încep să mă simt mai bine. După primii 3-4 km simt că m-am încălzit suficient și încep să trag....trec prin posturi cu arbitri (evident mai toți cunoscuți) de unde primesc încurajări și aplauze care mă fac să vreau să depășesc continuu.
 Între timp ajung și la băieții mei care mă încurajează frenetic. De la ei încolo începe cursa....treptele lui Gabony, un urcuș blană care scoate și sufletul din tine.
Ajuns sus, într-unul din posturile de control îl întâlnesc pe Bălan. Evident omul mă incurajează cu un șut zdravăn în fund și o palmă pe spate. Bine-nțeles că au efectul scontat și deodată încep să alerg mai bine....între timp ajung și sus pe Tâmpa de unde priveliștea e superbă.
...........

Feelin' good

A urmat apoi alergare și iar alergare, traseul a fost mirific iar eu m-am simțit extraordinar. Asta până la un moment dat când am reușit pentru prima oară în istoria competițiilor la care am participat, să-mi luxez glezna. Dar într-un mod foarte urât, am auzit cum a trosnit deși aveam caștile în urechi și muzica la maxim.

        Târâindu-mă vreo 300 de metri cu o durere groaznică, sunt depășit de primele 2 fete și de vreo 6 baieți. Ajung în postul următor unde Breaza mă încurajează să continui, căci sunt destul de "prin fată". Torn câteva pahare de apă rece pe gleznă și-mi zic că trebuie să continui. Asta deși e deabia km 12 al cursei.
 Așa că mă apuc să alerg, mai mult sărind pe un picior.....doare al naibii, strâng din dinți, din buci și mă gândesc la ce concursuri urmează să particip. Asta nu trebuie să fie decât pistol cu apă îmi zic....și tot alergând încet încet glezna își mai dă drumul. Prind curaj și îi dau cât pot....la a doua urcare pe Tâmpa sunt din nou în spatele lui Cindy și a băieților care m-au depășit. I-aș putea depăși ușor dar îmi dau seama că nu merită, mă vor depăși fluierând la vale. Așa că urcăm împreună până pe Tâmpa, de unde evident că nu i-am mai văzut...în Răcădău mă întâlnesc cu Timea și Freddie care mă susțin. Apoi din nou cu Cipri și Andi....de aici mai sunt maxim 4 km până la finish. Alerg cât pot, între timp mă mai depășește un tip dar se vede finalul și asta contează.
În final am terminat pe locul 10 la categoria mea, respectiv masculin 18-29. La Open masculin pe 27 din 112 concurenți și la general pe 29 din 137.

Spre finish

Finish

După finish au urmat povești, felicitări, mâncarică, bere și premiere.

Irinuca

Ioska și Andi

Poza covalpiniștilor, din păcate aici fără Irina

După premiere covăsnenii mei au plecat spre casă caci aveau treabă. Eu am rămas să ajut la strângerea taberei, apoi cu organizatorii la o bere in Tei.
De aici, am fost la Freddie unde am gătit și am mâncat un ditai puiu'. A doua zi, cu glezna umflată și cu bagajele în spinare am plecat spre București, apoi spre Italia (asta ca să mă și laud). Ieri m-am întors, de aici și întârzierea privind povestea maratonului.

În concluzie, un concurs foarte reușit. Felicitările mele și ale noastre, pe această cale!

PS: poze de la Maratonul Brasovului

Memorial Mike Csaba

Data: 16-18.03.2012

Unde: Mădăraș-Harghita

Scop: Cupa memorială Mike Csaba

Cine: Bălan, Bogdan mic, Vlad Spiru (zis și Brăneanu) și eu. Ulterior Andi, Cipri, Mimi și Găbiță.

Plecăm vineri la amiază în formulă de 4 spre locația harghiteană. Deși în depresiune zăpada a cam dispărut, avem speranțe mari că acolo sus, pe culmea harghiteană, ea încă există. În mașină înghesuială mare nenică, căci  stăm cu schiuri, cățel si purcel în brațe. Da ce mai contează detaliile astea când mergem la munte....așa că plini de optimism ajungem direct la locația concursului  bine hidratați. Deși afară e puțin cam umbră și sunt vreo -15, conform planului ne apucăm să punem corturile....în parcare. După îndelungi lupte cu rahații de căței împietriți de 3 luni in zăpadă, reușim să curătăm cât de cât locul, și punem corturile. După am băut o bere, și cred (cred ?!) că ne-am culcat...

Montarea cortului

Prima seară ai fost cam scump la atingere, colega

Dimineața ne găsește cam ca pe rahații ăia de aseară, cu excepția că noi suntem niște rahați cuvântători - adică mai și vorbim. Unii vorbim doar când suntem întrebați, alții total de-ampulea. No mă rog...
Ne trezim noi fain frumos, ne adunăm cât de cât, mergem să ne furajăm, după ne echipăm, încălzirea și hai la start. Între timp apar și susținătorii noștri covalpiniști.
La start, lume bună dar destul de puțină...

Jó papa

Concursul a fost foarte fain. Urcări faine, coborâri grozave și ce contează cel mai mult, zăpadă căcălău. La sfârșitul concursului am venit pe 7 la categoria mea.

După concurs, toată amiaza m-am delectat cu schi, căci covalpiniștii mei își luaseră ski-pass pe toată ziua. Soare, zăpadă, prieteni buni și voie bună....n-am putut decât să mă înfrupt până la refuz.

Gasca

Andi

Mimisor

Ioska si teleschiul

A urmat apoi un gulaș secuiesc delicios, în care carnea depășea numeric de două ori cartofii. Murăturile și berea rece au tranformat masa într-un adevărat festin...
Cu burțile umflate, am asistat apoi la festivitatea de premiere, unde Bălan, Brăneanu și Bogdan mic au fost premiați. Spre seară, covăsnenii mei au luat drumul casei, așa că eu am rămas singur și am admirat unul din cele mai frumoase apusuri din câte mi-a fost dat să văd. Seara m-am reîntâlnit cu băieții mei sosiți din tură , apoi ne-am dus la cheful organizat pentru noi într-una din pensiuni, în cinstea celui care a fost Mike Csaba.
Au urmat, evident, povești și povestiri despre ascensiuni pe marile vârfuri ale lumii, visuri și planuri mărețe, totul in compania unor oameni adevărați, camarazi.

Spre 3 dimineața am luat drumul cortului și al somnului...a doua zi, ne-am trezit voioși si hotărâți de tură. Așa că n-am zăbovit prea mult și am luat drumul vârfului, pe traseu nemarcat. Zăpada de un metru jumate și soarele au făcut deliciul zilei!

Poză de vârf

După vârf, ne-am despărțit de Bogdan mic, care s-a reîntors în tabără să recupereze mașina, urmând să ne întâlnim la baza muntelui. Adică noi am coborât printr-un ditai pulverul până la baza muntelui, unde ne-am proptit la soare...

A urmat apoi drumul spre casă, în care am făcut mișto de toți și de toate....la Bixad, evident a trebuit să oprim. Căci nu numai că am ajuns pe pământ covăsnean, dar am ajuns la locul meu preferat de joacă. Și zic asta căci după multe concursuri vin aici să-mi dezmorțesc ciolanele în apa minerală.
Așa că, până băieții s-au furajat, eu am făcut baie. Pe principiu "sare prostu' în fântână, sărim și noi după el"  a intrat apoi și Bălan. Nu de alta, da' îl renegam dacă n-o făcea. Și uite așa au ieșit pozele de mai jos...

Vlad singuraticul....:))))))))

După o băiță bine-meritată, am ajuns în Sfântu unde băieții au scăpat de mine....
În concluzie, un weekend foarte reușit. Poate cel mai reușit de peste iarnă.

Cât despre eveniment, nu pot decât să îl recomand. Oameni de nota 11, organizare perfectă, condiții ireproșabile. Se vede că e un concurs făcut cu multă dăruire și pasiune, în memoria celui care a fost Mike Csaba - un mare iubitor de munte și natură.

Să ne revedem cu bine și la anu'!

Teambuilding CPNT- Survival

Data: 11-12.05.2012
Locația: Racoș, muntii Perșani
Cine: o mulțime de omuleți și omușoare

După săptămâni întregi de cursuri și stresuri la Predeal, care mai de care mai ciudate, simțeam nevoia acută de ceva relax. Și cum la teambuildingul la a cărui organizare trebuia să particip n-am mai ajuns, am zis măcar să vin la ăsta. Așa că, multumită viitorului (sper) omolog din Maramureș, am ajuns de la Predeal până la Racoș, de unde m-a preluat Cornel mic.
Ajunși in tabără s-a făcut ședința tehnică, apoi s-a dat startul. Mulțumiri speciale colegilor mei de echipă, Cătălina, Ștef, Duracell, Răzvan George și Sebi- micul nostru ghid. A fost o zi foarte faină, în care, după multă vreme, m-am putut destinde.
Pe parcursul zilei ne-am testat la probe precum ridicatul întregii echipe în copac (unde copilul ne-a tras-o original), șotronul printre țepe, proba lui Einstein, sudoku blestemat, peștereala in Peștera Hoților, umplut găleata cu ce ai la îndemână, adăpostul, 100 de tracțiuni la bară, golf prin iarbă de 50 cm, traversarea Oltului pe pod indian. Să las pozele să vorbească puțin...




Din ciclul: "Salvamarul, frate cu pompierul" prezentam: Victor in actiune



Apus peste tabara

Iulian si Cornel, "creierii" acestei tabere

Spiridusul si ajutoarele lui

Spiritual

Iulia

....si Victor

Salvamar/ salvamont. Tot pe-acolo e

Din cauza probei asteia am pierdut

In tura de pestera a fost foarte fain, relax total. Mai ales ca am avut un baiet foarte descurcaret ca ghid/monitor cu care intr-un final, am nimerit pestera. Spre deosebire de altii...

La poduletul de haine am avut noroc ca n-am ramas in curu' gol

După proba cu podulețul eu nu m-am mai încălțat. Am zis că dacă tot suntem la survival, așa ar fi corect. Motiv pentru care restul probelor tot în picioarele goale le-am făcut.

Adăpostul a fost piece of shit cake. Mai ales că cei de dinainte au adus deja materiale necesare.

Proba de "sforță". Adevărul e că, la valoarea noastră, ar fi trebuit sa fie măcar 200 de tracțiuni ca să avem probleme

Un tip de la o echipă adversă traversând podul...am făcut incantații șamanice să-l vedem picând în apă

Tiger Wood's in epoca de piatra

După traversarea Oltului, în care mi-am pierdut un adidas (așa e când te mâncă-n cur s-o faci pe eroul) a trebuit să mergem până în Racoș...pe calea ferată. Un marș deloc plăcut picioarelor mele, din cauza pietrelor care se folosesc la terasamentul căilor ferate și care sunt....ascuțite la toate colțurile. Așadar, am strâns din buci și cu gândul la bere am făcut ăia 5 km până în sat. Aici, după ce am luat indiciul din crâșmă și ne-am hidratat corespunzător, am plecat înapoi spre tabără. Aceeași 5 km, desculț, de data asta pe forestier...

Ajunși in tabără, unii deja stăteau la foc...noi am mai făcut proba teoretică după care ne-am integrat și noi in peisaj...

Fiu nimănui, tot desculț după o jumate de zi

Salvamarul și pompierul - best friends...indeed

Foculeț micuț draguț

Evident că seara a continuat până dimineată. Eu totuși pe la 02 am m-am retras la somn....și ce somn (de căcat), că n-am avut sac de dormit. Am cam dârdâit toată noaptea. No mă rog, dimineața ne-a găsit cam vai de capul nostru, apoi premiere, poză de grup și drumul spre casă.

Poză de grup

Una peste alta, o ieșire foarte faină. ( și bine meritată). Multumiri speciale celor care au făcut posibilă toată treaba. Sincere felicitări profesorului Spiriduș pentru ce a reușit să facă cu niște copilași de 12 ani. Aceleași felicitări sincere, evident, și copiilor.

Să auzim de bine!

PS: poveștile altora despre acest eveniment:

Duracell

George mic

Iulian

Spiridus

Mures Marathon

Activitate - Concurs de Rafting
Când       - 21/04/2012
Unde       - Raul Mureș, intre loc. Meștera și Răstoliţa
Cine        - Echipajul, format din: Dan și Tuti, susținuți de Andreea, Bogdan și cu mine

Este primul concurs outdoor de genul asta la care luam parte.
...nu știu dacă eu sunt cel mai în măsură sa povestesc aceasta experiență, deoarece eu nu am participat fizic la acest concurs, fiind doar susținător de pe pe mal.
Dar, întâmplarea face ca Tuti sa fie plecat la un curs în Predeal, unde nu prea poate sta pe net. Iar pentru că  eu am fost prezent și am avut oareșce trairi, chiar dacă am fost doar pe margine, am sa povestesc eu pe scurt ce și cum a fost pe acolo. Urmând sa adauge și Tuti, după ce se întoarce, povestea lui " din barcă".

Deși Tuti își dorea sa participe în acest sfârșit de săptămâna la concursul "Memorial Zoli Buzasi" de schi alpinism,de la Bâlea, vremea rea l-a cam pus pe gânduri, precum și zvonurile cum că, concursul se amână. Astfel sa gândit sa îl sune pe Dani Spulber sa ceara informații mai precise.
Dani i-a spus ca el unul nu mai merge, că el sa înscris deja la un concurs de rafting pe Mureș.
De aici începe aventura...
...noi (eu cu Tuti) visam demult sa încercăm și sportul ăsta dar știind că și Dan e amator de acest sport cu vâsle și că mai are în dotare și o barcă, Tuti îl sună și îi propune sa participe împreună la acest eveniment :)
Bineînteles că Dan răspunde afirmativ fără sa stea pe gânduri, foarte incantat de idee și îi și propune o ieșire le Olt pentru un mic antrenament.
Am uitat să spun că de la aflarea veștii privind concursul și până la evenimentul in sine n-au fost decât 2 zile...
Merg băieții sa se antreneze un pic pe Olt, unde capătă o frumusețe de febra musculara, numai bună pentru luat startul la concurs :D
Vineri seara ne dam întâlnire la Old Man's Pub, unde ne mai ținem noi ședințele, sa stabilim ce și cum facem. Ne gândeam noi la un moment dat sa mergem cu duba pe care lucrez eu sa putem duce și bicicletele sa facem și o tura de biță. Dar deși am cerut-o șefului am renunțat la idee din cauza consumului și prețului motorinei. În fine...
Ne vedem plecați sâmbătă de dimineață către Meștera, unde ajungem după vreo trei ore, adică pe la zece și ceva.
Dar aici liniște, nici o mișcare și îi dam noi înainte și îi tot dam, poate , poate dam de ei. Până în apropiere de Sălard unde pe partea dreaptă cum vii dinspre Toplița întâlnești  niște căsuțe din lemn, iar pe stânga un pod, unde... dam de ei dom'le.

La marele fix, tocmai se pregăteau pentru ședința tehnica. Ne întâlnim cu Dani, ne instalam și ne apucam de gătit ceva paste căci deh, trebuie sa ne ocupam de dieta sportivilor noștri. Cu ochii după concurenți pastele noastre s-au cam prins, căci intre timp începuse concursul de slalom.

Dani,împreună cu colegii de la Outdoor-Events vâslind la proba "Slalom"

Asa ca ne-am dat pe hrana rece, povesti, păreri, idei, astfel încât timpul a trecut repede ca gândul, de se făcu vreo 12:00
A sosit vremea sa ne pregătim și noi.

Umflam canoea, o legam pe mașină și pornim spre Meștera, unde se înscriu băieții și se pregătesc de start.

Vine și momentul startului, care  se da pe rând, pe categorii, în ordinea: Raft, Canoe și Caiac.

Ei pornesc din cea mai din amonte poziție, cam cea mai dificila teoretic, deoarece ai în aval toți adversarii înghesuiți pe care trebuie cumva sa ii depășești.

Dar ei sau descurcat de minune, strecurându-se printre adversari astfel încât din 10 vâsle și 100m erau pe poziția a 3-a.

Bineinteles, cursa era la început și se puteau schimba multe pana la finalul celor 24 km. 

Dar noi eram optimiști și i-am susținut cum am putut de pe margine, am alergat, când cu mașina când pe jos, numai sa fim cu ei cât mai mult posibil sa le ridicam moralul și sa ii motivam pana la capăt!

Start in Mures Marathon 2012

Atmosfera a fost senzațională, vremea la fel, organizarea foarte ok, asa că  pot spune că  a fost un sfârșit de săptămâna perfect.
Păcat că  pe organizatori, nu ii pot  lăuda până  la capăt, pentru ca noi neavând posibilitatea de a sta până  la festivitatea de premiere, nu știm nici acum cu exactitate pe ce loc au sosit concurenții noștrii!
Am căutat încă de a doua zi rezultatele oficiale, însă nimic.
Le-am trimis o scrisoare prin mail prin care i-am rugat sa îmi comunice măcar rezultatul echipajului nostru, dar nu s-au deranjat sa răspundă încă!
Deci, pot spune ca echipajul nostru a făcut mai mult decât o treabă  bună atâta timp cât este prima oara când participa la un concurs de genul asta. Însă nu pot spune pe ce loc s-au situat, decât cu aproximație, 5 sau 6 din 17 echipaje.
Eu ii felicit încă o data și vă  transmit vouă, concurenților de anul viitor: feriți-vă de CovAlpin. :D

Numai bine!

Cipri, 30.04. 2012

            Ca să termin postarea inițiată de Cipri într-un ton vesel, nu pot spune decât că ne-am simțit excelent, atmosfera a fost grozavă. Cu puțin mai mult antrenament am fi putut ieși cu ușurință pe podium, căci s-a văzut că brațele au fost capabile, tehnica de vâslit la fel. Am suferit însă la tehnica de "citire" a apei și a curenților...a cunoaște terenul de dinainte e esențial. Totodată, a ști să te poziționezi pe trasa mai rapidă s-a dovedit lucrul cel mai greu, mai ales când albia e largă (uneori chiar 80-100 de metri aș aproxima) și tu stai la o înălțime de 50 cm deasupra apei. Dar cum  bine zicea Cipri, anul viitor faceți loc...

Desigur că au existat și unele neajunsuri legate de organizare, doar suntem în România. Le voi scrie aici, nu din rea-voință, ci în speranța că organizatorii vor invăța/evita din ele pe viitor.
Clasamente / poze din concurs puse cu întârziere mare. Într-o lume în care internetul "leagă" 2 persoane din capete diferite ale lumii într-o secundă, e de neînțeles cum niște clasamente și poze să apară după săptămîni. Asta e o greșeală prezentă la 95% din concursurile din România. În general lumea are trăiri pozitive la astfel de evenimente, drept urmare fiecare vrea să se revadă/regăsească prin poze și statistici cât mai repede. Ori dacă ele apar după săptămâni (uneori nu apar deloc), îți trece tot cheful....
Diplome/mențiuni de participare lipsă......consider un gest frumos -indiferent de poziția pe care ai terminat un concurs- să primești o hârtie A4 cu numele tău. Cost minim, efect maxim.
Tricourile personalizate- in mod normal n-aș fi ridicat nici o pretenție asupra lor, mai ales că taxa de participare a fost mică. Dar la înscriere mi-au cerut adresă și toate cele, cu promisiunea că foarte curând îmi trimit tricoul acasă.....

Țin să felicit organizatorii pentru curajul și ambiția de a organiza un astfel de eveniment. Într-o țară în care alergatul după o minge -a se citi fotbal- e "sport rege", e greu să apari cu altceva.
Și pentru că și anul viitor cu siguranță vom lua parte, nu pot decât să le doresc succes și pe mai departe!

Andrei (Tuti), 14.05.2012