Brasov Marathon

Unde: Piața Sfatului, Brașov

Cand: 19.05.2012

Cine: Andi, Irina, Cipri, eu + gasca CPNT; alti zeci de concurenti

Iată că a venit și rândul Maratonului Brașovului să aibă loc. Și cum e organizat de prietenii de la CPNT, nu aveam cum să lipsim. Nici cu o mână de voluntari, nici cu un concurent.
Așa că dis-de-dimineață ne-am întâlnit în punctul zero al Brașovului, respectiv Piața Sfatului. Aici forfotă mare, lume bună și un cer cam întunecat. Voia bună compensează însă lipsa Soarelui.

Piața Sfatului și locul startului, văzute de pe Tâmpa

Ședinta tehnică

Așadar, Andi, Irina și Cipri se duc cu restul voluntarilor pe traseu, eu mă duc să mă înscriu, apoi la încălzire. Startul mă surprinde puțin nepregătit și din nou plec cam din spate....îmi propun să nu plec tare, căci starea mea generală nu e prea grozavă. În scurt timp o ajung pe Cindy, și îmi propun să mă țin scai de ea, orice ar fi. Începem și urcarea pe sub Tâmpa și încep să mă simt mai bine. După primii 3-4 km simt că m-am încălzit suficient și încep să trag....trec prin posturi cu arbitri (evident mai toți cunoscuți) de unde primesc încurajări și aplauze care mă fac să vreau să depășesc continuu.
 Între timp ajung și la băieții mei care mă încurajează frenetic. De la ei încolo începe cursa....treptele lui Gabony, un urcuș blană care scoate și sufletul din tine.
Ajuns sus, într-unul din posturile de control îl întâlnesc pe Bălan. Evident omul mă incurajează cu un șut zdravăn în fund și o palmă pe spate. Bine-nțeles că au efectul scontat și deodată încep să alerg mai bine....între timp ajung și sus pe Tâmpa de unde priveliștea e superbă.
...........

Feelin' good

A urmat apoi alergare și iar alergare, traseul a fost mirific iar eu m-am simțit extraordinar. Asta până la un moment dat când am reușit pentru prima oară în istoria competițiilor la care am participat, să-mi luxez glezna. Dar într-un mod foarte urât, am auzit cum a trosnit deși aveam caștile în urechi și muzica la maxim.

        Târâindu-mă vreo 300 de metri cu o durere groaznică, sunt depășit de primele 2 fete și de vreo 6 baieți. Ajung în postul următor unde Breaza mă încurajează să continui, căci sunt destul de "prin fată". Torn câteva pahare de apă rece pe gleznă și-mi zic că trebuie să continui. Asta deși e deabia km 12 al cursei.
 Așa că mă apuc să alerg, mai mult sărind pe un picior.....doare al naibii, strâng din dinți, din buci și mă gândesc la ce concursuri urmează să particip. Asta nu trebuie să fie decât pistol cu apă îmi zic....și tot alergând încet încet glezna își mai dă drumul. Prind curaj și îi dau cât pot....la a doua urcare pe Tâmpa sunt din nou în spatele lui Cindy și a băieților care m-au depășit. I-aș putea depăși ușor dar îmi dau seama că nu merită, mă vor depăși fluierând la vale. Așa că urcăm împreună până pe Tâmpa, de unde evident că nu i-am mai văzut...în Răcădău mă întâlnesc cu Timea și Freddie care mă susțin. Apoi din nou cu Cipri și Andi....de aici mai sunt maxim 4 km până la finish. Alerg cât pot, între timp mă mai depășește un tip dar se vede finalul și asta contează.
În final am terminat pe locul 10 la categoria mea, respectiv masculin 18-29. La Open masculin pe 27 din 112 concurenți și la general pe 29 din 137.

Spre finish

Finish

După finish au urmat povești, felicitări, mâncarică, bere și premiere.

Irinuca

Ioska și Andi

Poza covalpiniștilor, din păcate aici fără Irina

După premiere covăsnenii mei au plecat spre casă caci aveau treabă. Eu am rămas să ajut la strângerea taberei, apoi cu organizatorii la o bere in Tei.
De aici, am fost la Freddie unde am gătit și am mâncat un ditai puiu'. A doua zi, cu glezna umflată și cu bagajele în spinare am plecat spre București, apoi spre Italia (asta ca să mă și laud). Ieri m-am întors, de aici și întârzierea privind povestea maratonului.

În concluzie, un concurs foarte reușit. Felicitările mele și ale noastre, pe această cale!

PS: poze de la Maratonul Brasovului

A doua zi de cocot

Unde" Muntele Tampa, "la Faleza"

Cine: Bejan cu Irina, Balan, Cezar, Catalin, Mircea, Cornel Mic si Nina, Victor Mic, Cornel Mare, Irina, Bogdan Mic si eu. (sper ca n-am uitat pe nimeni).

Cand: 21.04.2011



Poate va-ntrebati de ce n-am pus cele 2 iesiri la catarat intr-una singura? Pai d-aia ca, desi au aceeasi tema si desi s-au desfasurat la o distanta de 1 zi, prima iesire la cocot nu se confunda si nu se amesteca niciodata cu celelalte. E ca si la femei, primul derbedeu - fie el bun sau rau- nu se confunda cu altii. Ramane sfant canonizat. Asa si eu.
Miscat fiind de sentimentele traite in ziua precedenta am zis ca, daca tot am ocazia (si invitatia), de ce sa nu merg. Asa ca, dupa dulci declaratii de amor adresate celor de la cfr (in sfantu tin o singura casierie deschisa, si tu trebuie sa vii cu 3 ore inainte, ca sa-ti poti cumpara bilet; eu inteleg ca Brasovul e oras mare, dar e inadmisibil ca acolo sa mearga 10 ghisee si la mine-n sat numai unul) la gara m-am intalnit cu Bogdan Mic, apoi cu Victor Mic dupa care am urcat sus la "Faleza". Acolo deja sensei Cezar monta mansa pe traseul "Micul septar". Tot acolo ne-am adunat, intr-un interval de 10 minute o multime de oameni.
Nici n-am admirat bine cum se catara baietii ca m-a sunat Irina....era pe drum. Asa ca, daca tot visez la maraton, am bagat o alergare pana-n vale, s-o aduc " pe drumul" cel bun. Atat de bun, incat la vale, am ratacit poteca nitel. Mai pe la casele oamenilor, mai pe stradute inguste, pana la urma am dat si de Irina cu care am urcat apoi la Faleza.
Si daca ieri mi-a mers de minune, azi m-am incurcat "la punctu' cheie". Mi-am  lasat si sangele albastru pe stanca, mi-au amortit si mainile, si picioarele, si tot degeaba. A ramas sa revin cat de curand si sa-l dovedesc.

Cateva poze dragute (multumiri lu' Cornel Mic)

Bălan-bănia

Si ca sa mai scap de dungile de pisoi infierbantat care mi se-ntindeau pe bust, m-am dezbracat nitel. In Soarele amiezii era atat de cald, stanca dogorea.......s-apai cand e si cerul senin iara gagicile-s zambitoare, totul capata un alt sens.

La Soare

Catalin

 Aaaa, adevaratul maestru, Bejan, dupa ce-a dat o tura de incalzire pe septarul nostru pitic, s-a cocotat pe naiba stie ce traseu. Eu am ramas prost cand l-am vazut.

 Si daca tot a raspuns apelului de chemare, era pacat sa nu incerce si dansa cum e cu pipaitul stancii.

Irina in actiune

La bronz

No, si dupa ce "s-a dat" fiecare o tura, am strans sculele si ne-am tirat la o bere.........naiba stie unde, ca am uitat. Si dupa berea aia, cu Balan si Cornel ne-am dus la o seara folk -foarte faina dealtfel- unde au cantat printre multi altii, Soaca si Cornel Mic. Atmosfera de milioane, lume multa, prestatii pe masura.
Eu n-am putut sta din pacate la toata cantarea caci aveam tren, asa ca, dupa o alergare de 10 minute am ajuns la gara Brasov. In Sfantu ajuns, am coborat din tren dupa care am bagat "5-ul traditional" la pas alergator pana acasa.

Prize faine!

Sus vreau dom'le, tot mai sus!

Unde: Muntele Tampa

Cand: 20.04.2011

Cine: Cezar, Bogdan mic, Balan, Catalinux, Mircea, Cornel Mic si eu

De mult timp imi doream sa-ncerc catararea. Aveam si niscaiva promisiuni venite din partea CPNT Brasov, in special a lu' Cezar. Asa ca, intr-o frumoasa zi de miercuri, dupa ce vorbisem in prealabil cu baietii, m-am prezentat la Brasov, sa ma duca baietii la catarat. Dupa oaresce dificultati, am ajuns si la cladirea Modarom. (asta pentru ca nu prea cunosc Brasovul). Asa ca, in formula completa am urcat la "Faleza" de pe Tampa, unde maestrul Cezar a montat o mansa  pe "Scoala", traseu mai accesibil incepatorilor. Caci alaturi de mine si Mircea e incepator in ale cataratului.

Panorama

Maestrul Balan

Sensei Cezar

 Dupa scurte notiuni teoretice am trecut la actiune. Cu tensiunea la 200, am facut "primi pasi". Odata cu acestia, concentrarea a luat locul emotiilor. Numai ochi si urechi, mai ceream din jos cate-o indicatie asupra prizelor si a traseului de urmat. M-am simtit minunat, atata lume la picioarele mele (desi are doar o lungime), degete furnicand si sentimentul acela de plutire.... de nepretuit.

Subsemnatul

Rapelul.....o actiune aparte! Dar pana la actiune, trebuie sa lasi frica deoparte si sa te lasi "pe spate", sa cracanezi picioarele si sa cobori. Ma uitam la franghia aia si speram sa tina....iara fara sa vreau mi-am adus aminte de 'nea Baticu, de povestirile lui, de echipamentul lui, de traseele pe care le-a facut (preponderent alpinism dar si escalada, sau amandoua combinate, trasee pe care visez ca intr-o zi sa le pot parcurge).
Asa ca am lasat nedumeririle legate de rezistenta franghiei la o parte si am coborat. Ce sa zic, superb.

Din cer aterizand

Mircea

Catalin in actiune

"Chiatra" Mare, cum zice moldoveanu

 Dupa ce fiecare a urcat, am strans echipamentul si am pornit la sedinta CPNT-ului, la care am asistat. Dupa sedinta am fost pe Sitei, la o berula. Acolo ne-am intalnit cu o alta gramada de muntomani (sa fi fost toti cpnt-isti????) si cu Irina. S-a facut misto la greu pe seama mea si a lu' Balan, vizavi de bronzul nostru. Am fost numiti in toate felurile, de la negrotei la ciori. Mai rau, eu am inceput sa naparlesc, fata mi se cojeste in valuri si arat ca un zombi. Dar ce mai conteaza asta atata timp ceru-i albastru si fetele-s dragute?
Dupa bere, a venit timpul sa invat un alt traseul din Brasov, s-anume cum ajungi din Sitei la gara.....ca cica trebuie sa mergi si acasa, nu merge sa dormi pe strada. Si deci, iesi din bar spre dreapta-inainte-dreapta-inainte-inainte si ajungi la gara. Atata am retinut si mi-a si ajuns. Asa ca dupa o alergare sanatoasa, in vreo 9 minute am ajuns la gara, unde am luat trenul. Rusine celor de la CFR ca nu coopereaza cu Regiotrans-ul. La noi ca la nimeni....
In Sfantu, ca sa nu mai pierd vremea, cum a oprit trenul m-am dat jos si pana acasa nu m-am oprit.


In concluzie, o zi minunata. Multumiri partenerilor de pasiune precum si celor care au facut-o posibila.
Astazi scoatem si o urare noua,
 Prize faine sa aveti!