joi, 25 iulie 2013

Latest news


Dacă tot am promis că a reînviat blogul, a trebuit cumva să strâng din poponeț ca să mă pot ține  de cuvânt...
Ultima perioadă s-ar traduce printr-un milion de chestii de făcut...evident că timpul ne-a împiedicat să le facem pe toate. Și totuși...

În duminica de 7 iulie am făcut prima ieșire de cățărare de anul ăsta. În Prăpăstiile Zărneștilor. Zona o cunosc foarte bine, pereții însă nu. Așa că am avut ce cățăra...

Revenind pe stâncă



Con camarade...

Weekendul de 13-14 l-am petrecut integral în Cheile Vârghișului. Pe de-o parte a fost permanența salvamont, pe de altă parte mult cățărat prin toate cotloanele. Am avut parte și de o vreme plăcută, astfel că nu ne-am pârlit prea tare pe stâncă.
O altă noutate a fost faptul că Andi a debutat în cățărare. Și bașca că s-a descurcat grozav. N-am văzut să-i țâțâie curu', cum se întâmplă deobicei prima dată.


Cu antrenorul :)



Cu gâtul amorțit


Kedvenc képem

Planeta către Laci




Așa așa, bagă curu-n perete




Aci se vede că n-am avut oi degeaba. Bulz ciobănesc á la Poștoacă combinat cu ciuperci „pachet” cu slaninuță și brânză.





Duminică seara am ajuns acasă rupt de oboseală. Am băgat o bere rapidă, apoi am dormit ca un urs. Dimineață m-am trezit cam ciufut, cu febră musculară și degete belite...e rea senzația când te trezești dimineată, luni fiind, și ști că ai o săptămână de aiureli cotidiene până poți iar să evadezi...

Așa că cum-necum, miercuri 16.07.2013 am dat o tură-n Piatra Mare cu o veche prietenă venită p-acasă. Dar povestea asta mai pe după-masă...



luni, 1 iulie 2013

Cheile Vârghișului mai altfel (I)


Când: 29-30.06.2013
Cine: Timea, Andi, Balázs și subsemnatul

Deși vineri spre seară în penultima clipă am anunțat că mergem să remarcăm niște trasee prin Nemira, ceva a intervenit în ultima clipă, astfel încât vopseaua s-a pierdut pe drum. Dacă au întins-o dușmanii pe vreun gard (deobicei pe cel propriu) sau au băut-o, nu se știe. Cert e că noi ne-am dus să ne ducem că să mergem cu bița. La Vârghiș.



Planul inițial consta în tură cu bița prin chei spre băile termale. Numai că s-a pierdut și ăsta, cam la fel cum am pierdut și noi noaptea pe lângă foc. Doar fetele s-au dat cu bicicleta, în ambițioasa lor încercare de a ajunge până în sat după cafea, o bere și-o maslină.
După o îndelungă trândăveală, ne-am pomenit la lecția de geografie scotocind prin întunericul dens al peșterii, într-o mocirlă lipicioasă. Apoi baie în apa -nu prea caldă- a pârâului.





Poduleț micuț, drăguț






N-am putut să nu ne oprim la Bixad pentru o baie într-o apă mai „umană”

S-a încheiat încă un weekend plin. Am constatat de ceva vreme că au început să revină zilele de odinioară, cu ture multe și activități fel de fel. De la prea multe concursuri, parcă deviasem nițel...