Memorial Mike Csaba

Data: 16-18.03.2012

Unde: Mădăraș-Harghita

Scop: Cupa memorială Mike Csaba

Cine: Bălan, Bogdan mic, Vlad Spiru (zis și Brăneanu) și eu. Ulterior Andi, Cipri, Mimi și Găbiță.

Plecăm vineri la amiază în formulă de 4 spre locația harghiteană. Deși în depresiune zăpada a cam dispărut, avem speranțe mari că acolo sus, pe culmea harghiteană, ea încă există. În mașină înghesuială mare nenică, căci  stăm cu schiuri, cățel si purcel în brațe. Da ce mai contează detaliile astea când mergem la munte....așa că plini de optimism ajungem direct la locația concursului  bine hidratați. Deși afară e puțin cam umbră și sunt vreo -15, conform planului ne apucăm să punem corturile....în parcare. După îndelungi lupte cu rahații de căței împietriți de 3 luni in zăpadă, reușim să curătăm cât de cât locul, și punem corturile. După am băut o bere, și cred (cred ?!) că ne-am culcat...

Montarea cortului

Prima seară ai fost cam scump la atingere, colega

Dimineața ne găsește cam ca pe rahații ăia de aseară, cu excepția că noi suntem niște rahați cuvântători - adică mai și vorbim. Unii vorbim doar când suntem întrebați, alții total de-ampulea. No mă rog...
Ne trezim noi fain frumos, ne adunăm cât de cât, mergem să ne furajăm, după ne echipăm, încălzirea și hai la start. Între timp apar și susținătorii noștri covalpiniști.
La start, lume bună dar destul de puțină...

Jó papa

Concursul a fost foarte fain. Urcări faine, coborâri grozave și ce contează cel mai mult, zăpadă căcălău. La sfârșitul concursului am venit pe 7 la categoria mea.

După concurs, toată amiaza m-am delectat cu schi, căci covalpiniștii mei își luaseră ski-pass pe toată ziua. Soare, zăpadă, prieteni buni și voie bună....n-am putut decât să mă înfrupt până la refuz.

Gasca

Andi

Mimisor

Ioska si teleschiul

A urmat apoi un gulaș secuiesc delicios, în care carnea depășea numeric de două ori cartofii. Murăturile și berea rece au tranformat masa într-un adevărat festin...
Cu burțile umflate, am asistat apoi la festivitatea de premiere, unde Bălan, Brăneanu și Bogdan mic au fost premiați. Spre seară, covăsnenii mei au luat drumul casei, așa că eu am rămas singur și am admirat unul din cele mai frumoase apusuri din câte mi-a fost dat să văd. Seara m-am reîntâlnit cu băieții mei sosiți din tură , apoi ne-am dus la cheful organizat pentru noi într-una din pensiuni, în cinstea celui care a fost Mike Csaba.
Au urmat, evident, povești și povestiri despre ascensiuni pe marile vârfuri ale lumii, visuri și planuri mărețe, totul in compania unor oameni adevărați, camarazi.

Spre 3 dimineața am luat drumul cortului și al somnului...a doua zi, ne-am trezit voioși si hotărâți de tură. Așa că n-am zăbovit prea mult și am luat drumul vârfului, pe traseu nemarcat. Zăpada de un metru jumate și soarele au făcut deliciul zilei!

Poză de vârf

După vârf, ne-am despărțit de Bogdan mic, care s-a reîntors în tabără să recupereze mașina, urmând să ne întâlnim la baza muntelui. Adică noi am coborât printr-un ditai pulverul până la baza muntelui, unde ne-am proptit la soare...

A urmat apoi drumul spre casă, în care am făcut mișto de toți și de toate....la Bixad, evident a trebuit să oprim. Căci nu numai că am ajuns pe pământ covăsnean, dar am ajuns la locul meu preferat de joacă. Și zic asta căci după multe concursuri vin aici să-mi dezmorțesc ciolanele în apa minerală.
Așa că, până băieții s-au furajat, eu am făcut baie. Pe principiu "sare prostu' în fântână, sărim și noi după el"  a intrat apoi și Bălan. Nu de alta, da' îl renegam dacă n-o făcea. Și uite așa au ieșit pozele de mai jos...

Vlad singuraticul....:))))))))

După o băiță bine-meritată, am ajuns în Sfântu unde băieții au scăpat de mine....
În concluzie, un weekend foarte reușit. Poate cel mai reușit de peste iarnă.

Cât despre eveniment, nu pot decât să îl recomand. Oameni de nota 11, organizare perfectă, condiții ireproșabile. Se vede că e un concurs făcut cu multă dăruire și pasiune, în memoria celui care a fost Mike Csaba - un mare iubitor de munte și natură.

Să ne revedem cu bine și la anu'!

Postăvaru...pentru învățăcei

Unde: Masivul Postăvaru

Când: 07.01.2012

Cine: Cipri, Dan și eu

Povestită în două cuvinte, tura s-a rezumat mai mult pe noțiuni introductive privind schiul de tură. Și asta pentru că a fost prima tură pe schiuri de tură pentru Cipri. Vremea a fost foarte faină, practic prima zăpada mai serioasă a sezonului, de care am profitat din plin. Deși inițial am vrut să mergem in Ciucaș, ne-am rezumat la Postăvaru din cauza vremii proaste
Urcarea am făcut-o de la halta Timișul de Jos, cum am apucat, mai pe marcaj, mai pe lângă el. Ajunși sus n-am zăbovit prea mult căci era vreme foarte nasoală și am coborât la vale, in Poiană. De aici am luat autobuzul spre Brașov, apoi fuga în Timiș să recuperăm mașina.

Câteva poze

Greu la deal

Ture faine!

În lumina Crăiesei

Cand: 19.02.2012

Unde: Muntii Fagaras, Muntele Tămaș

Cine: Freddie, Timea, Cipri și eu

 Cum socoteala cu Bucegi Winter Race n-a mai ieșit, am zis să facem noi o mișcare prin zonă. Așa că sâmbătă după-masă am plecat spre Brașov cu junghiu de papuc pe care-l folosesc și la stână. Mașina merge domne, da' uneori are nevoie de incantații satanice ca să-și dea drumul...in fine, ajungem noi cumva in Brașov unde mergem direct să-i luăm pe Freddie si Timea, apoi rapid la bazinul ăla de sub Tâmpa. Fain domne, e ca ăsta din Sfântu numai că mai mic și mai.....scump. Da da da, e 12 lei o oră în timp ce la noi cu 12 lei stai 3 ore. No mă rog, după bazin am vrut s-o tăiem prin Rockstadt numai că din cauza mașinii nu mă puteam bucura de bere. Așa că ne-am dus acasă și ne-am apucat de gătit, cu bere cu tot. Într-un final, pe la 2 noaptea s-a gătat si friptanul așa ca ne-am apucat de mâncat, apoi somn căci dimineață plecăm in tură.

Timea a gătit super

Dimineața ne-a prins cam somnoroși, astfel ca ne-am trezit abia pe la șapte și ceva. Ne-am îmbarcat în agregat și ne-am urnit. Cu greu, că fiara naibii n-a vrut să pornească. În Cristian, surpriză nene. De parcă a trăznit-o fulgerul, junghiul posedat s-a oprit. Și acolo l-am lăsat, că doar nu-mi fut ziua si tura din cauza ei. Așa că, hai rapid la ia-mă nene sau la ce-o fi, că trece timpul și vremea e superbă. Într-un final oprește un nene zărneștean foarte amabil, care ne-a luat pe toți patru cu schiuri cu tot. Din Zărnești altă bubă, cum ajungi in Plaiul Foii, 14 km. Simplu. Pe schiuri. Adică prima dată faci pe altruistul și la prima mașină care oprește ii sui pe ceilalți. Ca după 5 minute să te ia un nene și să te tracteze vreo 8 km. I-am mulțumit după care m-am pus ”la patinaj”, adică schi nordic, stilul liber. După vreun km de patinat -timp in care m-am întâlnit și cu niște prieteni ”futuți-gheorgheni”, m-a luat un tip vrâncean, Sebi Mastahac, băiet cu un mare suflet. Ulterior am aflat că se cunoștea bine cu Timea, căci ne-am reîntalnit aceeași zi, mai sus de cabană. Mulțam fain, Sebi!

Și deci, poze din tură:

Încălzirea

Timea și Freddie

După ceva vreme de traseu, Timea si Freddie au schimbat traseul căci zăpada era uriașă și nu puteau ține pasul cu noi. Așa că ei au s-au dus la Colții Chiliilor, iară noi am continuat.
Scurt pe doi, zăpadă uriașă cu strat superior puternic umezit. Asta a însemnat multă muncă., schiurile nu reușeau să iasă la suprafața zăpezii, zăpada se lipea de foci într-un hal nemaivăzut, parcă aveam doi bolovani legați de picioare. Toată ziua eu am bătut urmele, și aproape de vârf zău că mi-a venit să-mi bag...picioarele. Din când in când ridicam privirea la ea, la Crăiasă, și asta-mi dădea energie.

Vreme mirifică

Ieșirea in șa

De poveste

Sălbaticul Iezer, săptămâna viitoare venim la tine

Ieșiți din pădure, vântul ne-a spulberat. Dinspre culoarul Dâmboviței bătea un vânt foarte rece, mi-au înghețat mâinile bocnă pe aparatul foto. Priveliștea a meritat fiecare minut.

Jos in vale, Plaiul Foii

Nu te mai saturi privind

Poză de vârf, aproape de vârf

Cu fața inghețată

 Din vârf, pentru Ioska a urmat iadul. Nefiind un schior prea bun, zăpada asta i-a mâncat zilele. Niciodată nu l-am văzut așa disperat. După o vreme n-a mai putut, dădea cu toate de pământ, scrâșnea din dinți, pomenea de sfinți. Pe mine m-a amuzat teribil, m-am crăcănat de râs. Dar n-am râs de neștiința lui, ci de faptul că Ioska  e un tip foarte calm și liniștit, nu înjură și nu blesteamă....ori acuma era haios să-l privesc negru la față.
În fine, am ajuns cumva jos, după care a urmat lungul drum până in Zărnești. Numai că, după scurtă vreme i-am găsit pe unii care tractau un schior. Așa că ne-am abonat și noi la frânghia lor. Și a fost foarte fain, mai puțin faptul că ne-au tras mult prea tare, Ioska trăgând chiar și o trântă sănătoasă. Tot în timpul acțiunii de tragere, am reușit cumva să scot aparatul și să fac poza de mai jos, poză care l-a costat pe Ioska o bere aseară.

In Zărnești a urmat o cursă contracronometru ca să prindem trenul, apoi ne-am dat jos in gara Cristian. Unde cu un teribil noroc am găsit la un nene o jumate de litru de benzină, cu care am mărsăluit in clăpari și cu schiurile in spate până in celălalt capăt al satului unde am reușit să pornim roaba. Pardon, rabla. Odată pornită, am comutat pe GPL si am venit acasă. Cu mari emoții, mărturisesc!
Seara am încheiat-o cu o ciorbă și o bere, căci la câte am trecut, eu zic că meritam.

Ture faine!

Coclauri brănene

Când: 12.02.2012

Cine: Bălan, Vlad, și eu; plus Gabi Munteanu care n-a terminat tura din motive tehnice

Cum prima etapă din FRTE a fost programată weekendul ăsta, prietenii cepenetiști se găseau la Bran. Și cum Ioska al meu lipsea căci era beteag cu genunchiul,  am zis să mă alătur invitației. Așa că după un somn scurt de vreo 3 ore, m-am văzut în mașina lu Pizdi mergând spre Brașov. De aici, încă-un autobuz și deja eram in Bran. Aici am fost omul care a dat trezirea, căci oamenii cam obosiseră noaptea trecută...după un scurt mic-dejun, am și plecat in tură.

Plaiuri brănene

Taica Bălan

Probleme tehnice

La prima urcare mai serioasă, schiurile lui Gabi făceau probleme, așa că a decis să se întoarcă.

Pentru stări acute de mahmureală, exersați urcări blană cu Bălan

 Vremea a fost foarte faină, cu excepția vântului care ne-a cam spulberat. Zăpada in schimb, cam horror. Într-un moment schiai pe crustă, în altul pe gheață, ca peste 10 metri să intri in zăpădău până la genunchi.

Bucegii....de peste drum

Coborârea în Zărnești am făcut-o exact pe unde am coborât și la concursul de săptămâna trecută, adică pe un scoc super abrupt, cu zăpada inghețată. Aici ne-am amuzat puțin cu niște trânte originale. În Zărnești am stat la o bere, apoi am luat drumul casei.

Ture faine!

Schi in Postavaru

Unde: Masivul Postăvaru

Când: 29.12.2011

Cine: Heea, Bălan și eu

In jurul prânzului mă sună Bălan, dacă n-am chef de un schi. Cum mie niciodată nu trebuie să-mi dai prea multe idei, m-am și văzut pe microbuz spre Brașov, unde m-am întalnit cu sus-numiții. De aici în scurt timp ne-am găsit in Poiană, unde era puțină lume. Bălan a urcat pe schiuri de tură, Heea cu schiurile în spate iară eu la fel.

Greu la deal

Vremea a fost superbă, cu puțin vânt

În umbra Bucegilor

La cabană am făcut un mic ospăț, după care ne-am dat la vale căci Heea avea treabă.

Heea si Bălan

 Ajunși jos ne-am răsplătit cu câte-o bere, după care am coborât in Brașov pe Drumul Vechi. Ne-am și distrat cu ocazia asta, schiind printre pietre.

Subsemnatul

In Brașov n-am mai oprit decât la Freddie, unde ne-am lăsat rucsacii. Apoi, fuga-fuga la ziua lui Smendre, unde ne-am intins spre miezul noptii. Noaptea am dormit-o la Freddie acasă, apoi dimineață am plecat cu Bălan direct în ”Ultima Tură”.

Pârtii libere vă urez!

Ciucas - Turnul de control

Cand: 22.01.2011

Locatia si scopul: Muntii Ciucas, schi de tura

Cine: Nicu, Pupaza, Dani Spulber, Vlad, Bogdan, si eu, adica Postoaca.

Starniti de zapezile cazute in ultima vreme, am hotarat sa facem o tura pe schiuri de tura in Ciucas. Traseul planificat a inceput in parcarea de la Babarunca, urmand sa urcam pe varf prin Saua Teslei.

Asa ca, in ciuda prognozei deloc favorabile, ne intalnim la Nicu de dimineata, de unde pornim spre locul de start, cu un mic popas pe la Balan sa-mi dea o pereche de bete. Multam fain Balan!
 Cea urmat, a fost un deliciu. Peisaje de poveste, liniste cuprinzatoare, si zapada cat CASA.

Pe schiuri...

 Pentru mine un lucru nou a fost ca toti am mers pe schiuri de tura...dupa cum urma sa se adevereasca, cu piciorul ar fi fost aproape imposibil de parcurs.

Vlad si Andreea

6 oameni...

...o singura urma

 Si apropo de o singura urma, eu am avut parte de "noroc", caci o foca refuza sa se lipeasca. drept urmare am stat mai mereu ultimul din gasca. Ceea ce s-a tradus, evident, printr-un efort mai mic.

 La stana am facut o mica pauza de masa, dupa care am continuat

Peisaje cum nici macar in filme nu vezi, totul e super incarcat cu zapada

La iesirea in saua Teslei, vremea ne-a adus aminte rapid ca suntem in Ciucas, si ca aici mai mereu bate vantul. Si ce vant...combinat cu ninsoarea, te facea praf in 2 minute.  Pe noi ne-a convins foarte rapid ca n-avem sanse la varf, ar fi sinucidere curata. Asa ca am facut cale intoarsa, bucurandu-ne de schiat printr-o zapada cat casa. Aaaaaaa, era sa uit de vuuum-ul acela, cand a trosnit toata poiana cu noi. Ne-am prins instant ca era doar zapada care s-a asezat, dar sunetul acela te incremeneste pe moment. In alte circumstante n-ar fi fost aia buna...

Greu de deal cu boii mici

Schiatul....o nebunie! In zapadaul asta toate cunostiintele de schiat pe partie parca se evapora....

Evident, in 30 de minute, fara graba, eram jos. La stana am facut si poza de grup!

Zambiti!

Ajunsi in Brasov, am "intepenit" prin Ohaba la o bere si-un haleu. Apoi, ne-am intalnit cu cealalta gasca de cepepenei care s-au intors din Ciucas, tot cu o "infrangere".
Azi e prima zi dupa tura, amintirile sunt inca foarte vii. La fel e si dorinta de a ma reintoarce in Ciucas, "turnul" care-mi strajuieste zarea la fiecare antrenament si iesire din timpul saptamanii.

Ture faine va doresc, cu zapada multa!