Când: 29-30.06.2013
Cine: Timea, Andi, Balázs și subsemnatul
Deși vineri spre seară în penultima clipă am anunțat că mergem să remarcăm niște trasee prin Nemira, ceva a intervenit în ultima clipă, astfel încât vopseaua s-a pierdut pe drum. Dacă au întins-o dușmanii pe vreun gard (deobicei pe cel propriu) sau au băut-o, nu se știe. Cert e că noi ne-am dus să ne ducem că să mergem cu bița. La Vârghiș.
Planul inițial consta în tură cu bița prin chei spre băile termale. Numai că s-a pierdut și ăsta, cam la fel cum am pierdut și noi noaptea pe lângă foc. Doar fetele s-au dat cu bicicleta, în ambițioasa lor încercare de a ajunge până în sat după cafea, o bere și-o maslină.
După o îndelungă trândăveală, ne-am pomenit la lecția de geografie scotocind prin întunericul dens al peșterii, într-o mocirlă lipicioasă. Apoi baie în apa -nu prea caldă- a pârâului.
Poduleț micuț, drăguț
N-am putut să nu ne oprim la Bixad pentru o baie într-o apă mai „umană”
S-a încheiat încă un weekend plin. Am constatat de ceva vreme că au început să revină zilele de odinioară, cu ture multe și activități fel de fel. De la prea multe concursuri, parcă deviasem nițel...
Data: 11-12.05.2012
Locația: Racoș, muntii Perșani
Cine: o mulțime de omuleți și omușoare
După săptămâni întregi de cursuri și stresuri la Predeal, care mai de care mai ciudate, simțeam nevoia acută de ceva relax. Și cum la teambuildingul la a cărui organizare trebuia să particip n-am mai ajuns, am zis măcar să vin la ăsta. Așa că, multumită viitorului (sper) omolog din Maramureș, am ajuns de la Predeal până la Racoș, de unde m-a preluat Cornel mic.
Ajunși in tabără s-a făcut ședința tehnică, apoi s-a dat startul. Mulțumiri speciale colegilor mei de echipă, Cătălina, Ștef, Duracell, Răzvan George și Sebi- micul nostru ghid. A fost o zi foarte faină, în care, după multă vreme, m-am putut destinde.
Pe parcursul zilei ne-am testat la probe precum ridicatul întregii echipe în copac (unde copilul ne-a tras-o original), șotronul printre țepe, proba lui Einstein, sudoku blestemat, peștereala in Peștera Hoților, umplut găleata cu ce ai la îndemână, adăpostul, 100 de tracțiuni la bară, golf prin iarbă de 50 cm, traversarea Oltului pe pod indian. Să las pozele să vorbească puțin...
Din ciclul: "Salvamarul, frate cu pompierul" prezentam: Victor in actiune
Apus peste tabara
Iulian si Cornel, "creierii" acestei tabere
Spiridusul si ajutoarele lui
Spiritual
Iulia
....si Victor
Salvamar/ salvamont. Tot pe-acolo e
Din cauza probei asteia am pierdut
In tura de pestera a fost foarte fain, relax total. Mai ales ca am avut un baiet foarte descurcaret ca ghid/monitor cu care intr-un final, am nimerit pestera. Spre deosebire de altii...
La poduletul de haine am avut noroc ca n-am ramas in curu' gol
După proba cu podulețul eu nu m-am mai încălțat. Am zis că dacă tot suntem la survival, așa ar fi corect. Motiv pentru care restul probelor tot în picioarele goale le-am făcut.
Adăpostul a fost piece of shit cake. Mai ales că cei de dinainte au adus deja materiale necesare.
Proba de "sforță". Adevărul e că, la valoarea noastră, ar fi trebuit sa fie măcar 200 de tracțiuni ca să avem probleme
Un tip de la o echipă adversă traversând podul...am făcut incantații șamanice să-l vedem picând în apă
Tiger Wood's in epoca de piatra
După traversarea Oltului, în care mi-am pierdut un adidas (așa e când te mâncă-n cur s-o faci pe eroul) a trebuit să mergem până în Racoș...pe calea ferată. Un marș deloc plăcut picioarelor mele, din cauza pietrelor care se folosesc la terasamentul căilor ferate și care sunt....ascuțite la toate colțurile. Așadar, am strâns din buci și cu gândul la bere am făcut ăia 5 km până în sat. Aici, după ce am luat indiciul din crâșmă și ne-am hidratat corespunzător, am plecat înapoi spre tabără. Aceeași 5 km, desculț, de data asta pe forestier...
Ajunși in tabără, unii deja stăteau la foc...noi am mai făcut proba teoretică după care ne-am integrat și noi in peisaj...
Fiu nimănui, tot desculț după o jumate de zi
Salvamarul și pompierul - best friends...indeed
Foculeț micuț draguț
Evident că seara a continuat până dimineată. Eu totuși pe la 02 am m-am retras la somn....și ce somn (de căcat), că n-am avut sac de dormit. Am cam dârdâit toată noaptea. No mă rog, dimineața ne-a găsit cam vai de capul nostru, apoi premiere, poză de grup și drumul spre casă.
Poză de grup
Una peste alta, o ieșire foarte faină. ( și bine meritată). Multumiri speciale celor care au făcut posibilă toată treaba. Sincere felicitări profesorului Spiriduș pentru ce a reușit să facă cu niște copilași de 12 ani. Aceleași felicitări sincere, evident, și copiilor.
Vacanta unchiului Yves, sortita sa se desfasoare si in Romania a ajuns si pe meleagurile mele. Si cum timp aveam berechet iar unchiu'-mare amator de natura, munte si excursii- isi dorea ceva nou de vazut, am zis sa mergem impreuna in acel loc minunat pe care l-am mai laudat- Cheile Varghisului.
Asa ca, relativ pregatiti am plecat spre Varghis. Si zic relativ caci au ramas acasa amanunte gen gratar, fund de lemn si altele asemenea.
Deci, aventura incepe inca de prin din sat, cand faci dreapta spre chei. De acolo ai de mers vreo 14 km pana la locul faptei. Drum naspet, gropi multe, denivelari si mai si, noroi -exact cocktail-ul ideal pentru descurajat manelofrenu' de Dambovita, Ialomita, Dolj, Gorj si altele care se termina cu iţa, sa nu vina.
Ajunsi la locul faptei, esti rupt de lume. Semnal la telefon cu taraita, magazin ciuciu.....lume buna in schimb. Parcam masina, ne echipam si fara sa mai pierdem vremea plecam in "misiune".
In canion
Uncle Yves, francez neaos de la mama lui se arata incantat de ce vede inca din primele minute ale expeditiei. Nu-si prea poate imagina cum un asemenea loc e atat de putin cunoscut, atat de curat si de.....frumos. Inaintam prin canion, peste podete, peste parau. Cu privirea-n sus si cu gatul amortit imi releva aspecte din trairile alpinistului ce-a fost candva.....ar merge un cocot, imi zic in minte. Las' ca vin in curand cu taica Balan si cu alti cativa si-om vedea ce iese.
Pentru prima zi ne propunem sa exploram pestera mare Orban Balazs, in limita echipamentului. Asa ca, in racoarea apasatoare ce ne intampina la intrare, facem 2-3 poze, apoi intram in bezna absoluta.
Vedere din gura pesterii, Turnul Csalla (daca nu ma-nsel)
Gica exploratoru'
Mi-am tot zis ca voi cauta, cumpara si studia ghidul creat de un anume domn D. Greu de gasit insa...asa ca, din amintirile explorarilor precedente, il conduc pe unchiu' prin huda intunecata. Desi a avut oaresce temeri, l-am dus pana in sala mare, de unde am facut rapid cale intoarsa caci l-am simtit oarecum panicat.
Asa ca, continuand traseul prin canion decidem sa urcam sus, spre un punct de belvedere si spre cararea Lupilor. Traseul urca sustinut si in scurt timp ajunge intr-un soi de gol apin, de unde se poate admira toata valea.
Vedere de sus
Vedere spre Meresti
Yves
Vedere asupra taberei
Ajunsi sus, ne-am postat la Soare intre niste stanci, delectandu-ne indelung ochii in salbaticia tinutului. De aici am coborat apoi (cam blana as zice) direct in "base camp", unde a urmat camparea efectiva. Adica pus cort, facut foc, facut mancare, adus apa, cara lemne si altele. Si cum aparatul meu foto s-a stricat, mi-am exersat inconfundabilul talent pe Lumix-ul lu' Yves.
Cine cea de taina
Atacati!
Noaptea a venit ca picata din cer. Doar licaririle focurilor mai spargeau din bezna apasatoare a intunericului care luase in primire intregul tinut. Pentru un plus de siguranta si comfort, am decis sa tin focul toata noaptea, caci avem sanse sa ne viziteze stiti-voi-vine. Asa ca, pe parcursul noptii am iesit de 3 ori sa mai aranjez focul si sa pun combustibil pe el. Pe la 3 dimineata, linistea mormantala ce domnea e sparta de........uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Niste vuiete foarte ciudate, zici ca intrasera marmotele in calduri si chemau Spiritu' Craciunui Trecut sa le-o traga. Uncle Yves ma trezeste, si-mi zice sa ascult vuietul......no drace, imi zic, sa vezi ca a venit ursu-n tabara si astia fac ca trenu' ca sa-l sperie. Nici o grija ii zic, ne descurcam noi...scot capatana afara din cort si ascult din nou. Aceleasi vuiete ciudate, aplificate de un ecou pe masura se auzeau din zona canionului......in cortul nostru forfota mare, unchiu mesterea ceva de zor. Cand ma uit la el, isi montase cutitasu' de la Decathlon si il tinea in mana de parca ar fi tinut un Kalasnikov, moment in care n-am mai putut de ras si am iesit afara din cort......acuma adevarul e ca trebuie sa te simti foarte ciudat cand vii intr-o zona in care sunt mai multi ursi decat in intreaga si mult-iubita Franta, care, cu un teritoriu de 2 ori ceva cat tara noastra si care inglobeaza o buna parte din Pirinei, Alpi, Masivul Central Francez, etc ar trebui sa fie un real exemplu in materie de biodiversitate. Cu atat mai mult cu cat acolo chestia numita protectia naturii functioneaza. Protectia naturii la ce le-a mai ramas, ca au cam modificat totul de dragul, atentie, civilizatiei. Cu alte cuvinte, "ba" baieti, canalizare si apa curenta la 4000 m aveti, autostrada la 4000 m aveti, statiuni montane pe toate "dealurile" aveti.....da' ursi aveti? Aveti o pula! Scuzati expresia "o".
Si deci, intr-un tarziu, vuietele au incetat. Cred ca Spiritu' Craciunului a indoit cam toate marmotele din areal....asa ca acestea, multumite la randul lor, au luat drumul somnului. Dimineata ne-am trezit devreme caci cortul incepuse sa semene a cuptor...am impachetat totul si am plecat iara in tura, de data asta sa exploram mai mult canionul. Aproape de intrarea in canion, ce sa vezi?....vreo 3 lazi de bere golite, oameni mahmurind, dezmat total. Atunci ne-am prins noi ca defapt astia-s autorii gang-bangului de asta-noapte, spargatorii de gaoace, recte violatorii de marmote. S-am mers noi ce-am mers, si-n stanga, si in dreapta, am descins in alte cateva pesteri izolate (inchise publicului in mod normal), unde dupa cateva poze, am hotarat ca trebuie sa ne reintoarcem cu echipament serios de pestereala.
Ca-ntr-o capela
La una din trecerile peste parau e legat un cablu gros de otel. Astfel, cei cu sange-n oua pot alege varianta de a traversa "prin aer". Alternativa consta in trecerea unui ditai paraul, cu o apa rece ca gheata si bolovani uriasi. Eu, am facut pe maimuta.
Poze cu maimuta, 3 la 10.000
Dupa multe poze, ne-am reintors catre tabara, apoi catre casa. Una peste alta, a fost o tura foarte reusita in care sper ca si uncle Yves s-a simtit bine.
Si daca tot am dat-o in fineturi, luati-o p-asta
