joi, 6 iunie 2013

Revenind...

....si, ca și cum timpul cuprins între ultima postare și ziua de azi nici nu ar fi existat, blogul Covalpin revine la viață. Perioada de inactivitate evident că a coincis cu o perioadă ocupată (ce scuză de mizeră), în care mai mereu altele au fost prioritățile, știți voi, bla bla bla.
S-au întâmplat multe lucruri, unele bune, altele mai puțin. Stilul de viață și spiritul covalpinist a continuat să existe, ba mai mult decât atât, a început să fie cunoscut și altora.

Turele montane și concursurile au continuat să fie principala activitate din weekenduri. Am cunoscut o cârcă de oameni faini, de la care am învățat două cârci de lucruri și mai faine.

Unele relații s-au răcit ori s-au rupt. Semn că performanța și podiumurile nu fac bine oricărui suflet. Mai precis înfumurarea și aerele de superioritate ce derivă de-acolo. Dar dat  fiindcă-mi plac vorbele și proverbele  bătrânești, resemnat, am aplicat vechea vorbă „ceea ce nu merge, nu trebuie forțat”. Fiecare cu păsărica mamii lui, toată lumea e fericită.

Trecând mai departe, clubul a evoluat. Cel mai important, prin adeziunea unor membrii noi. Plus-valoare i s-ar zice în unele domenii.
Apoi logistic vorbind, prin investițiile membrilor  în fel de fel de echipamente, s-a ajuns ca încet încet să avem de toate, cel puțin la nivel de grup. S-au găsit și sponsori, ceea ce confirmă că a-nceput să s-audă de noi și mai departe de văile pe care umblăm. S-au s-avem relații. Rău nu e, în orice caz.
Tot fructoasă se vrea participarea anul ăsta a 2 omuleți într-o faină expediție pe acoperișul Alpilor, Mont Blanc. La fel de plină de rod ar trebui să fie și expediția cu caiace pe Olt, apoi urmând Dunărea, până-n Deltă. Și altele, și altele...
Tot un feedback pozitiv s-a reîntors și prin poze. Pozele pe care Cipri le-a făcut weekend de weekend, concurs după concurs. Nu mulți merg iarna pe banii proprii și fără să câștige nimic să stea într-un vârf de munte, de multe ori pe o vreme de tot căcatul, să facă poze la toți talentații. Stima casei, cum s-ar zice.
Un alt „străpșet” de profesionalism ar trebui să dea aspirantura și practica mea din cadrul salvamontului covăsnean.
Avem de toate cum s-ar zice și puțin câte puțin, se adună. Începutul e foarte greu, mai ales prin prisma lipsei de cunoștiințe și echipament. Și dacă la cunoștiințe mai compensezi cu bunăvoința de a învăța, la lipsa echipamentului și a banilor nu prea ai ce face.

Una peste alta, treburile merg. Uite câteva dovezi:

Start cupa memorială Mike Csaba, 2013

Urcând în Rodnei

2303 metri, la șase dimineața

N-ai ce zice!

Zăpădău la Mădăraș

Aceeași locație, altfel decât pe schiuri

Oooo da, relax la Rogojel, în Apuseni

Fuce-v-ar Istvan

Cupa memorială Buzási Zoltán, urcând Iezerul Caprei

Pierduți prin Apuseni

Pită, slană, ceapă, Andi,  Freddie, pălinca, etc. Tot ce-i bun

La Băi termale ca acasă

Căutând culoarul de schi, cu bucile strânse. Ultima coborâre a sezonului :D


Primăvară și-n Poiana Coștilei

 Încheierea sezonului de schi la Bâlea 26.05.2013 


Acum că schiurile le-am pus în pod, să urmeze vara. Ne-ntâlnim (cu dediație) pe piscuri!