Dacă tot am promis că a reînviat blogul, a trebuit cumva să strâng din poponeț ca să mă pot ține de cuvânt...
Ultima perioadă s-ar traduce printr-un milion de chestii de făcut...evident că timpul ne-a împiedicat să le facem pe toate. Și totuși...
În duminica de 7 iulie am făcut prima ieșire de cățărare de anul ăsta. În Prăpăstiile Zărneștilor. Zona o cunosc foarte bine, pereții însă nu. Așa că am avut ce cățăra...
Revenind pe stâncă
Con camarade...
Weekendul de 13-14 l-am petrecut integral în Cheile Vârghișului. Pe de-o parte a fost permanența salvamont, pe de altă parte mult cățărat prin toate cotloanele. Am avut parte și de o vreme plăcută, astfel că nu ne-am pârlit prea tare pe stâncă.
O altă noutate a fost faptul că Andi a debutat în cățărare. Și bașca că s-a descurcat grozav. N-am văzut să-i țâțâie curu', cum se întâmplă deobicei prima dată.
Cu antrenorul :)
Cu gâtul amorțit
Kedvenc képem
Planeta către Laci
Așa așa, bagă curu-n perete
Aci se vede că n-am avut oi degeaba. Bulz ciobănesc á la Poștoacă combinat cu ciuperci „pachet” cu slaninuță și brânză.
Duminică seara am ajuns acasă rupt de oboseală. Am băgat o bere rapidă, apoi am dormit ca un urs. Dimineață m-am trezit cam ciufut, cu febră musculară și degete belite...e rea senzația când te trezești dimineată, luni fiind, și ști că ai o săptămână de aiureli cotidiene până poți iar să evadezi...
Așa că cum-necum, miercuri 16.07.2013 am dat o tură-n Piatra Mare cu o veche prietenă venită p-acasă. Dar povestea asta mai pe după-masă...
Deși inițial aveam in plan o tură in Bucegi alături de cei din CPNT, planurile s-au schimbat. Într-un mod în care n-am putut refuza, ulterior, invitația lui Roli de a face "ceva prin Crai". Acel ceva, mult căutatul Brâu de mijloc al Craiesei, partea sudică. Știut de mulți, căutat de și mai mulți, traseul e deosebit de frumos. Evident, are dificultățile lui, are și grade, și expuneri, și Soare, și umbră. Despre cum poate fi el găsit nu voi povesti, sunt destule materiale pe net. Nu voi mai menționa doar faptul că cei care doresc să-l parcurgă au nevoie de cunoștiințe bune in materie de orientare și cățărare. De echipament nu mai vorbesc...
După un somn scurt da' bun, plecat-am dimineață, pe la 6 așa, din Sfântu. În Zărnești am luat ceva de haleu, plus înghețată și cafea, așa, de dimineață. După ce-am ajuns în Plaiul Foii, am plecat, evident, spre Șpirlea.
Dimineața pe răcoare
Aici am făcut o mică pauză, am băgat ceva în noi, cremă de soare, poze, etc. La refugiu 3 oameni! Fomiști rău dacă ne luăm după numărul de borcane de zacuscă golite...
Mă rog, ne vedem de drum în timp ce Soarele începe să-și arate dinții.
Bronz de....Șpirlea
Se anunță o zi caldă
Pe văile adânci zăpada e încă mare...
Cam atâtica de mare
Ioska reinventează apa caldă
Fără zumzet...
Lost...in space
Doamna capră
...și domnul Hău
Din motive ce au ținut de noi, strict de noi și numai de noi, n-am terminat traseul pe itinerariul propus. Așa că ne-am pus la ședinte foto, păreri și comentarii în timp ce scoboram agale. Pe căldura asta dogorâtoare o bere rece a ajuns să fie să fie mai dorită ca Albă ca Zăpada....așa că ne-am oprit direct la Plaiul Foii, la o răcoritoare.
Greu la deal
....da' nici la vale nu mi-e rușine
2 lebede în zare / Eu mă uit, ele dispare
În cinstea Măriei tale...
Poză de grup
Ture faine să aveți!
PS: să-mi fie scuzată postarea scurtă și lipsită de detalii emoționante dar unele lucruri, povești și povestiri nu se spun decât....la timpul lor. (ca să închei elegant, sîc).
Cine: Bălan, Vlad, și eu; plus Gabi Munteanu care n-a terminat tura din motive tehnice
Cum prima etapă din FRTE a fost programată weekendul ăsta, prietenii cepenetiști se găseau la Bran. Și cum Ioska al meu lipsea căci era beteag cu genunchiul, am zis să mă alătur invitației. Așa că după un somn scurt de vreo 3 ore, m-am văzut în mașina lu Pizdi mergând spre Brașov. De aici, încă-un autobuz și deja eram in Bran. Aici am fost omul care a dat trezirea, căci oamenii cam obosiseră noaptea trecută...după un scurt mic-dejun, am și plecat in tură.
Plaiuri brănene
Taica Bălan
Probleme tehnice
La prima urcare mai serioasă, schiurile lui Gabi făceau probleme, așa că a decis să se întoarcă.
Pentru stări acute de mahmureală, exersați urcări blană cu Bălan
Vremea a fost foarte faină, cu excepția vântului care ne-a cam spulberat. Zăpada in schimb, cam horror. Într-un moment schiai pe crustă, în altul pe gheață, ca peste 10 metri să intri in zăpădău până la genunchi.
Bucegii....de peste drum
Coborârea în Zărnești am făcut-o exact pe unde am coborât și la concursul de săptămâna trecută, adică pe un scoc super abrupt, cu zăpada inghețată. Aici ne-am amuzat puțin cu niște trânte originale. În Zărnești am stat la o bere, apoi am luat drumul casei.
Traseu: Zarnesti-Fantana lui Botorog-Poiana Zanoaga-Curmatura-traseul Karol Lehman-Padina Inchisa-creasta pana spre Timbalul Mare-coborare pe braul Martoiului-scurta balaureala-Prapastii-Zarnesti
Scurt pe doi, asta e tura de reafacere dupa maratonul de ieri. La Gura Raului ne-am unit fortele cu gasca cepenetista dupa care am continuat impreuna. Noi veneam dupa o noapte la cort, ei dupa una de show.
Dimineata canta cucul
Cu-n ritm bun si voie buna, am urcat toti impreuna. Pam-pam. Ideea de baza a turei a fost sa ne "miscam" putin, mai ales ca era si vreme faina.
Piatra Mica
Prapastiile, Magura
Ajunsi sus in creasta vantul adia binisor. Asa ca n-am prea pierdut vremea si i-am dat bataie. Ne-am oprit la refugiu in Ascutit si ne-am ospatat....ca dupa concurs.
O creasta putin incetosata...
Cu burtile plinute
De aici, am coborat pe un nemarcat pe braul Martoiului, urmata de o scurta vizita la Printesa. De aici continuat-am spre si prin Prapastii unde ne-am despartit de Dani, care s-a dus sa-si recupereze bicicleta la Curmatura.
Ţuculoiu'
La Gura Raului am baut o bere buna, dupa care ne-am dus spre casa, zgribuliti. Ajunsi acasa, am urmat traditia apucandu-ne de gatit. Parca de data asta am gatit pui....deobicei facem peste. Au urmat apoi comentarii si impresii despre arhi-plinul weekend ce se sfarsea.
Colac peste pupaza, o tura foarte faina, relaxanta pentru picioare dupa "macelul"din ziua precedenta.
Povestea lui Cezar si Iulian . Balan inca n-a postat povestea.
Ture simple si relaxante va urez!
Scop: participarea la cel mai tare si mai renumit maraton montan de pe meleagurile noastre, respectiv terminarea concursului cu un timp de sub 6 ore.
Click pe film, sa va faceti chef
Din Sfantu am plecat la concurs Bogdan, Dan si Sorin, fiecare dintre noi participand. Echipa tehnica: Daniela, Mandi, Cipri, Andi si Diana.
Inca zambind
Toata treaba asta cu maratonul a inceput cam acum un an, cand mi-am zis ca ma las de fumat. Si atunci aveam conditie fizica si suflu, cat n-au 10 neantrenati. Doar ca sportul nu se pupa cu tigara. Asta cu fumatul se intampla pe 12.10.2010, iar ziua urmatoare, pe 13, am facut primul antrenament pentru maraton. Atunci, starnit si de ironiile ieftine venite din partea anturajului (caci din 7 insi, toti 7 fumam....hehe ce mai poşteam la noptile alea lungi de remi...) am zis ca trebuie sa am o motivatie puternica, una frumoasa chiar. S-atunci mi-am zis: "Sula verde, te duci la maraton...s-asa te dai mare sportiv, sa vedem daca esti in stare sa alergi aia 42 de km. Si din ziua aia, am inceput sa ma pregatesc....aveam la dispozitie un an, fara cateva zile. Planul era ca pana la MPC, voi mai alerga minim un alt maraton, montan neaparat. Ceea ce nu s-a intamplat pana la urma dar no. Plus participari la cat mai multe si variate concursuri.
Si deci, m-am apucat...la inceput greu tare, nici n-aveti idee ce zemuri satanice au iesit din mine pana m-am "curatat" cat de cat. Apoi n-aveam tehnica...e greu tare cand faci ceva de unul singur, cand nu e nimeni sa iti arate, sa iti explice, sa te motiveze....la capitolul asta Balan m-a ajutat mult, multe din aspectele teoretice si chiar practice fiindu-mi aratate de el. Ati zice "nu e vreo stiinta extraterestra alergatul asta"... si aveti dreptate. La nivel de alergat 4 ture de stadion sau 2 de parc n-o fi, dar cand e vorba de distante mari, cu teren accidentat, diferente de nivel mari ( peste 2000 m!), totul se schimba. Basca daca mai ai si pretentii de la tine, "sa scoti ceva"...
Asadar, inceputul greu tare....dar saptamanile au trecut iar eu am reusit sa ma tin de treaba, fara a mai atinge tigara de gura, vreodata. Ba mai mult, am devenit cel mai mare anti-fumator, majoritatea certurilor cu mamuca si cu soramea fiind din cauza asta...totodata, am hotarat atunci ca banii pe care ii dau pe tigari, sa-i dau pe excursii, echipamente si alte minuni.
Asa ca, anul a trecut, antrenamentele au curs garla. Intre timp misiunea mea s-a mai usurat un pic, caci l-am cunoscut pe taica Dan, "baiet" care a mai facut asa ceva si care intr-un fel sau altul, promoveaza miscarea si sporturile montane. Mai pe scurt, e bine sa vezi ca nu esti singur!
Hop si noi
......................................................................................................................................................................
Ziua concursului: ajungem in Zarnesti, eu cu emotii destul de mari. Ridic pachetul de concurs, ne echipam si ne apucam de incalzire. La start lume multa si buna, o gramada de cunoscuti etc etc. Startul l-am luat pe Ac/Dc, Thunderstruck. Evident ca e trebuit sa trec si peste micile ganduri negre, care inevitabil n-au intarziat sa apara....daca nu m-am antrenat destul; ce moastea caut eu aici, uite aia ce picioare au; daca ma fac de cacat si nu termin?; ma rog, cred ca le-am gasit raspunsul la fiecare in 5 secunde, ca la automotivare ma pricep.
No, start atunci!
Aliniati la start...m-ati recunoscut da?! Sunt acolo, in alb...
Imediat dupa start, emotiile au trecut, totul s-a risipit parca. Am inceput sa alerg si sa depasesc lume...de timpii intermediari din punctele de control nu ma intrebati, ca n-am chef sa-i caut. Cert e ca am mers binisor, mai bine decat ma asteptam...
Alergand spre Saua Joaca
In urcarea spre saua Funduri nu m-a intrecut nimeni, semn ca Maria-Sa, Muntele, m-a cladit cum trebuie in fiecare weekend de peste an cand m-am dus la Dansul. Ajuns sus in sa, m-am dat rapid la vale spre Spirlea-Plaiul Foii.
In jos pe Valea Urzicii
Pe la Marele Grohotis
Si pe portiunea asta am castigat vreo 15 locuri cu Nightwish-ul in casti....asta pana am pierdut castile pe undeva. Dup-aia cu telefonul pe difuzor, canta Tanja de rasuna tot Craiul.
Bunny-hop
La Spirlea, Bogdan mic si Cezar ma incurajeaza si astfel mai castig incredere. Dupa coborarea de la Spirlea m-a luat si durerea de ficat, pe care am resimtit-o puternic pana la Plaiul Foii. Aici primesc incurajari noi de la Daniela si Mandi, precum si de la restul galeriei. Ciobanas fiind, nimic nu ma remonteaza mai bine ca niste branzeturi. Asa ca infulec cateva bucatele si pornesc cu forte noi spre Diana, pe Valea Ursilor. Adica "cireasa de pe tort", cum ii spun participantii. La urcare am facut ravagii printre concurenti, castigand vreo 20 de locuri.
Plaiul Foii
De la Diana da-i blana in jos si durerea de ficatei apare iara. Ma adun si ii dau inainte.
Feelin' good, multam fain de poze Cindy si Nico Verhelst
La final am ajuns dupa 5h22m, pe 18 la categoria mea si 48 la general. Deci cu 40 de minute sub limita propusa. Imi tare multumesc si ma felicit. La anul am un nou obiectiv...
La finish am stat la povesti cu cei care au terminat, incurajand pe cei care soseau.
Sorin la hidratat, Plaiul Foii
Urmatorul de la noi a venit Dan cu 6h40m, apoi Bogdan cu 7h55m si Sorin cu 9h38.
Dan, 6h40m
Echipa tehnica, asteptand coechipierii
Cred ca am ramas printre ultimele 20 de persoane care au ramas acolo pana la ultimul concurent. Ma intreb oare, nu e frumos sa-i incurajezi si pe cei care vin mai la urma, care au izbutit mai greu? Dar au izbutit! N-au facut si ei oare, aceeasi cursa pe care ai facut-o si tu? E adevarat, nu in acelasi timp, dar nu toti s-au nascut pentru a fi sportivi performanti. Pentru unii alergarea unui maraton e o motivatie, pentru altii e o limita, pentru altii un concurs oarecare. Apreciez mai mult unul care, condus de o motivatie (oricare ar fi ea) reuseste sa invinga toti piticii aia care-ti spun: <sa stai acasa si sa nu iesi afara ca racesti; sa nu te chinui; sa stai sa te odihnesti (de parca in cosciug n-ai avea destul timp); sa nu faci aia ca e prea periculos, etc etc.>.
Pentru mine primeaza cel care isi urmeaza si are puterea de a-si indeplini visul, oricare ar fi el. Cu totii am fost (sau suntem, de ce nu?) la inceput, si niciodata n-a fost usor. De asta cred ca e cu adevarat important sa ne sustinem, caci pana la urma promovam aceeasi chestie....barem asa poate iesim din sindromu' de "tara de fotbalisti", in care ne afundam tot mai rau.
Lasand filozofiile de dimineata devreme la o parte, dupa terminarea concursului ne-am dus la un duş fierbinte, apoi la premiere. Mancare buna, atmosfera pe masura.
La premiere
Locul 18, M 18-29
Daca-ti spun "mentor", promiti sa nu te dai mare?
Dupa ce totul s-a terminat, ne-am dus la somn, la Gura Raului. Caci acolo ne-am pus corturile. Am mai gatit o portie de paste hidratate din belsug cu o bere rece, apoi un somn profund. Profund multumit.
Din nou, bucatarii
PS: Pe post de feedback, multumiri speciale celor care au organizat concursul, impecabil. Posturi bine alimentate, asistenta pe traseu buna, poze, mancare buna. Nota 10.
Sa ne vedem cu bine la anul, intr-o forma si mai buna.
Ca si minusuri, foarte mici dealtfel, 1.incercati sa puneti niste bude (scuze de exprimare) undeva langa start /sosire. Nici scoala nu era departe, dar no, e altceva cand sunt chiar acolo.
2. la anul ventilati cumva sala de premiere mai bine,caci am murit de cald, la propriu.
Dimineata am plecat in tura, in Crai, dar asta e o alta poveste.
